Sugativa şi perspectiva

- ştiu că-mi pierz vremea, da’ nu mă poci abţine –

 

Păzea, guvizi-dumneavoastră, că se trezi o veche panaramă portocalie şi-i pusă pe fapte (şi mai ales declaraţii) mari!

E vorba de vechea noastră cunoştinţă, cocoana m(o)acavei, carele, din lipsă de trăscău, se-nchipui iarăşi procuroare (comunistă, evident) şi pe loc alcătui un rechizitoriu împotriva încă nevotatului şi nefătatului viţel de aur al opoziţiei de până mai ieri, guvernu’ condus de pontonacu’! De parcă varza asta de guvern ar mai avea nevoie de duşmani ca să fie dat de-a berbeleacu, aşa cum păţeşte dumneaei când ia prea mult la bord şi-şi bagă sub masa amantul, de nu mai are cine s-o sprijine!

Dar să lăsăm păţaniile-i bahice şi să ne ocupăm o ţâră de ultima ei declaraţie făcută-n poblic cu mân(ăr)ie populistă… Zice presa cam aşa:

„IPOTEZA LUI MACOVEI: De ce a trebuit să cadă guvernul Ungureanu”.

Păi de ce, cocoană? Nu-ţi făcu cinste? Aş, răspunde dumneaei printre sughiţuri:

”USL s-a grăbit să pice guvernul Ungureanu ca să-l scape pe Adrian Năstase de dosare”.

Tii, cum le mai zici matale, sugativă-hăi, mai rar! Şi răbdare, guvizilor, că mai scoate-o dumă:

„Le-a fost frică de MRU şi l-au înlăturat. Ponta porneşte la drum cu minciuni”.

Ohoho, aşa troscăneală, mai zic şi eu! Păi de ce să le fie frică, chitrofonita neichii? Că tuzgureanu’ al matale a fost in tinereţele lui slăbiciunea lui nicu ceauşescu? Că-l făcură securiştii laureat al olimpiadei naţionale de istorie, ca să poată intra în facultate? L-o fi avut şi pontonacu’ protector pe adiţă, da’ la facultate a intrat pe bune, din câte ştiu! Asta dacă nu ţi-o fi arătat vre-un dosar porcu’ rozaliu, cheliu şi chior, de la Cotroceni, la care te duci să scapi de delirum tremens!

Acuma, dreptu-i că bunicuţa l-o fi vrut săpat pe nepoţelu’ adişor, si l-or fi împins şi ea şi el pe nepoţelu’ victoraş la-naintare, da’ fără o mână (de voturi) de ajutor şi din partea voastră crezi că se putea?

Ce părere-ti faci, însă, de ăstălalt scenariu: (şi) voi, portocalele, aţi votat să vă pice tuzgureanul, i-aţi lăsat pe pontonac si pe chucky cu feseneu-n balta FeMei(i), pân’ la toamnă ori se compromit, ori strică alianţa şi iar veniţi voi să ne scoateţi sufletu’ 4 ani la rând! Şi cu zece rânduri de whisky, fix paişpe… comanda o dă chioru’, nota o plătim (iarăşi) noi!

E prea alambicat raţionamentu’? Nu-ţi mai bate capu’, că şi-aşa te doare de la mahmureală. Uite, ia de la mine 5 lei, de-o şliboviţă ieftină, să te dregi, şi culcă-te la loc… Dacă insişti, te trimit pe hotnews, sa afli şi cu cine!

tuzgureanu şi Aldo Moro – fumigenă, vax albina!… / siktir, că scumpiţi benzina!

Mă tot munceşte gându’, guvizi-dumneavoastră, cu ce să-ncep? Cu „hai siktir, tuzgurene!”? Oare nu sună prea berbeceşte acest exordium? Iaca_că nu! Consideraţi, dară, că aşa am şi-nceput, bizonilor.

„Păi de ce, nene Gore, ce-ţi făcu bietul tuzgurean?” o să mă-ntrebaţi. Iar eu o să vă răspunz cu titlul unei ştiri pe care-mi picară ochii deunăzi: „Ungureanu, ameninţat cu moartea. Premierul este “profund îngrijorat””.

Ei, hai, am trăit s-o văz şi pe-asta! Păi, se poate, bre, tuzgurica taichii? Aşa te lauzi tu, ditamai ex-şăfu’ de scârbiciu secret?  Şi pentru ce, mă rog frumos? Că un deputat de-al opoziţiei, arestuibil, până mai ieri, în doi timpi şi trei mişcări, te întreabă dacă nu cumva păşit-ai pe calea lu’ Aldo Moro? Pentru asta să te scapi în izmene, ca un ţâcă necopt la minte? Nu că te-i fi făcut tu mai înţelept ca-n ’87, când au tras şfarele securiştii tăi să-ţi deie pe tavă titlul de câştigător pe ţară la olimpiada de istorie, da’ orişicât!

Ce te făcu să roşeşti ca o frăguţă coaptă, de parc-ai retrăi zilele când auzeai că iar s-a interesat de tine tovarăşu’ nicu ceauşescu? Zău că, dacă nu-l ştiam de beţiv şi curvar iremediabil, aş fi fost gata să jur că-ntre voi au existat niscaiva tandreţuri, şturlubaticule! Uite unde se-ascundea amicu’ Poponel… redivivus! De tătâne-su aflasem că a fost „fetiţa” lu’ dej, la Doftana, aşa că-i fi ştiut tu de ce-ai zis că nu-ţi mai speli dreapta, dupre ce dădu mâna cu tine… Acu’ tai-o, bre că se-mpuţi şancrul şi-a intrat sfrinţia-n faza finală, aia cu deliruri paranoide, în care crezi că dupre fiecare colţ se află unu’ pregătit să-ţi saie-n beregată! Sau o fi fost de vină ţaţa leana, căreia îi inchinai ode anonime şi anodine, chiar şi-atunci când nu se uita nimeni în gura ta? A dracu’ paţachină, o mai fi fost şi corupătoare de minori! Vezi, bibicule, amorurile tinereţii, c-or fi fost pe invers, c-or fi fost gerontofile, ori numa’ ideologice, se răzbună la vârsta matură: zici că eşti buricu’ pământului şi toată lumea conspiră împotriva ta. Ai grijă să nu te-auză chioru’, că-i iabraş la mânie şi nu dă nimănui dreptu’ să se-mpărtăşească din asemenea sminteală… o ţine numa’ pentru el! Parcă văz că-ţi zboară bicicleta de pe nas cu o scatoalcă… şi, zice-se, are mână grea, poate de la asta să ţi se tragă sfârşitul. Pe bune, de data asta!

Nu-mi e mie teamă c-o să păţeşti ceva, ca doar „brigăzile roşii” le păstorişi până mai ieri, cum să-ţi ia glanda?  Şi dacă, odinioară, au fost roşii, acu’ s-au portocalizat binişor, au schimbatără sloganurile comuniste cu alea capitaliste, ca şi tine de altfel! Iar înainte de-a fi roşii, au fost verzi…

“Minunea” căzăturii de moruzov, că el i-a infiltrat pe legionari cu comunişti şi viţăvercea, de-avem acum o dreaptă populistă (n-am mai avea!) şi-o stângă xenofobă, care-adună toţi fraierii şi-i pune să nu te scoaţă din „jidane”! Sireacu’ Alexandru Şafran! Să mai fi trăit să vază pe ce mâini a încăput (şi) soartea evreimii din românica, te-ar fi trăsnit cu Tora-n dovleac, pân-o pângărea cu scârna care-ţi ţine loc de creieri! Iar de Tora e păcat, că-i o carte sfântă!

Spune mai bine că dai din colţ în colţ, că vă lasă toţi de căruţă, că bani nu ai de unde da înapoi, nici pensionarilor, nici bugetarilor, şi că, în ritmul în care se dezintegrează pedelacii ar fi o minune să mai fiinţeze chiar şi până-n vară, la locale. Şi ca să abaţi atenţia de la chestiile astea, te vaiţi ca o borţoasă apucată de contracţii după ce medicii au constatat decesul fătului, doar-doar s-o mai uita careva la tine… cu compasiune măcar! Că de simpatie ori credibilitate nici nu poate fi vorba!

Bref, tuzgurene: cui crezi că i-ar păsa, dacă vre-un disperat din ţara asta ar mai găsi atâta sânge-n el cât să te treacă la cele… ideologice? Io, dac-ar fi să primesc un lot de mânuşi din pielea ta, aş zice c-a dat norocu’ peste mine: le-aş pune o etichetă şucară: „mănuşi din javră autohtonă, (f)utecisto-securistă” şi s-ar vinde, ca pâinea caldă, la preţuri astronomice! M-aş procopsi atât de bine încât aş trăi în lux şi-n huzur, până la adânci bătrâneţi… ceea ce ţie nu-ţi doresc, nici portocalelor şi cu-atât mai puţin scârbiciilor, care te-au măsluit, făcând din handicapat, bun doar de ţinut în balamuc, plurititrat, pe hoţii, pe coţcării şi pe mită în bani grei, plătiţi de contribuabilul român, fireşte! Iar acum, mare demnitar… ca şi-n alte dăţi, siktir, agie!

S-o deştepta, într-o zi, şi bizonu’ mioritic, securişti-dumneavoastra, să vă ia în coarne şi să vă terciuiască în picioare, că prea-l hăituiţi! Şi nu vă amăgiţi că-i blajin guvidele majoritar: foamea o să-l transforme în piranha, de n-or să mai rămâie nici ciolanele din voi!

AN ELECTORAL – POMANĂ PORTOCALIE

- lumânarea de la capătu’… alegerilor -

 

Păzea, guvizi-dumneavoastră, că iar se proţăpi spanchi-başa în faţa parlamentului (lui) de-i ceru să purceadă fără zăbavă pe calea luminoasă a edificării societăţii… capitaliste mu(l)tilat_eral dezvoltate şi înaintarea (sau înapoierea? dracu’ ştie!) românicii spre… Nu mai spui spre unde, că vă luaţi cu mâinile de păr, iar pe unii dintre voi v-a pleşuvit de tot guvernarea portocalelor!

Ce poruncit-a „luminăţia”-sa, satrapu’ paşalâcului carpato-danubiano-pontic? Ei, bizonilor, numa’ porunci înţelepte dădu, adânc şi cu schepsis chibzuite… spre fericeala (cuvânt neinclus în dicţionare, că se compune din ferici(re)+(prost)eală) întregului bobor, /  mai mult sau mai puţin cuvântător!

Aşa că, jum’atea noastră de homer (simpson), eşuată a doua oară-n ostrovu’ Cotrocenilor, (mai mult prin voia scârbiciilor, decât a electoratului) îşi începu (ne)cuvântarea cu regretul (ne)sincer că nu-i găseşte printre aleşi pe reprezentanţii opoziţiei. La ce i-or fi trebuit, oare? Că doar nu s-a supus nimic la vot, să fie nevoie de cvorum, iar mai apoi să numere ’coniţa anastase voturile, cum (nu) se pricepe! După asta, a mulţămit cuviincios supuşilor legiuitori că-i permisără să deschiză gura. O, paşă, tu, măria ta… de dimineaţă o luaşi pe ulei? Că abia se crăpă de 11! Când s-a mai întâmplat să-ţi interzică matale parlamentu’ să… spui prostii? După aia, o dete niţeluş pe autocritică, îşi puse cenuşă-n cap şi zâsă că-i pare rău tare că ne tăie salariile şi că ne roagă frumos să-l iertăm… ceea ce le cere şi portocalelor dumisale: „Sper că veţi avea capacitatea să expilicaţi în campanie că au fost măsuri necesare pentru a preveni un derapaj similar cu cel din Grecia. Dacă nu am fi luat măsuri, România nu mai putea să se finanţeze pe pieţele externe. Aţi făcut un lucru pentru care mă simt solidar cu dumneavoastră şi cu românii.” Citat (şi capitol) închis, aplauze, ovaţii… de la un balcon – huiduieli!

Şi cu asta începură făgăduielile electorale: vă dăm înapoi tot ce v-am furat, vă mărim salariile şi pensiile, numa’ votaţi anu’ ăsta portocalele, iar peste doi ani pe căţelu’ meu de… serviciu, pe agentu’ 00 mihai răzvan tuzgureanu, c-a fost nomenclaturist de nădejde (membru supleant în cc al utc) şi-i securist de omenie, n-o să dăşchiză dosarele cu matrapazlâcurile mele, ori ale mafiei neramzii! Ce fericeală pe capu’ nostru, guvizilor! Până şi biata maică-mea, octogenară serioasă, a sărit în sus de bucurie! S-a calmat repede, când i-am explicat că, dacă or să-i mărească pensia prin decembrie, în ianuarie or să i-o impoziteze cu dublul sumei alocate, deci no să i se dea, o să i se ia, după cum au făcut pedelacii şi până acu’. O să plouă cu parale, bizoni-dumneavoastră… tot în buzunările lor, iar într-ale noastre o să fluiere vântu’!

Iar după atâta vrăjeală, veni şi beleaua principală! Sau belelele, că la români curg. Pentru început, alea cu care se laudă că ni le aduse deja:

Prima ar fi portocalizarea cocoanei Justiţica! De, n-ajungea că era oarbă, surdă, mută, mai trebuia să fie şi zăludă!

Acelaşi lucru se făcu la educaţie: dacă şcolile noastre tot scot promoţii de tâmpiţi, măcar să fie tâmpiţi în lege!

Şi la legislaţia muncii s-a umblat cu folos: ce le trebuia, dom’le, atâtea drepturi angajaţilor? Uite că le frexibilizarăm noi spinările cu parul!

După asta, se plânse de legea sănătăţii: nu-i ajunse, pare-se, câţi stuchiţi încasă-n chelie la-nceputu’ anului, zice că mai vrea! Şi io aş zice… să-i mai dăm!

Ei, şi cu asta începu să-ndruge ce ne coace de-acu-nainte:

Pentru început, marea brambureală administrativă, aia instituită de Carol al doilea, odată cu dictatura regală. Ce ne-o paşte acu’, om vedea, da’ un lucru-i sigur: dacă se face bulibăşeala până-n alegeri, or să fure mai vârtos din voturi!

Altă marotă a spanchiului: parlamentu’ unicameral, cu 300 de momâi legiuitoare, care să ridice disciplinat mânuţa la votarea normativelor guvernului, ca-n marea adunătură naţională, să nu se mai căznească robierta cu număratu’!

După aia, veni chestia cu mineritu’! De, multe parale a pompat frank timiş, ţiriacul de la „gabriel resources” în campania electorală a chiorului, treb’e să primească banii înapoi! Dezastrul ecologic de la Roşia Montană şi faptul  că statul român câştigă numa’ 4% din activele exploatării nu mai contează.

Şi mai are piratu’ o obsesie: IT-ul. Pare-mi-se că aşa înregimentează mai uşor hakerii, să fure pentru partid!

Altă belea care ne paşte: tratatu’ fiscal, ăla de-l semnă el la Bruxelles, cu altă dată şi fără să mai întrebe pe nimenea. Că împrumutarea mai cu măsură pe spinarea banului public prinde bine Germaniei, ok, e adevărat, dar la noi s-a zis cu dezvoltarea, giboni-dumneavoastră, peste 500 de anişori tot în pom ne vom afla!

Da’ el declară că are motive de optimism, iară de data asta îl crez şi io: cu „vă mai dau o sută” îşi bagă portocalele la loc, în şparlament, ăla micuţ cu doar 300 de locuri, să aibă mai mult de furat, peste doi ani ne pune-n cârcă alt securist şi toată lumea (portocalie) va fi mulţumită, liber la jaf încă zece ani de-aici încolo!

Cât despre dumneavoastră, guvizilor, veţi mai avea curajul să vă declaraţi nemulţumiţi? Aferim românie, rahat politichie… siktir agie!

securistu’ şi momâile

 

 

– spectacol de marionete în faţa F(e)M(e)I(i Franks) şi-a tradiţionalului ciopor de gură-cască –

 

 

    Lume, lume şi guvizi-dumneavoastră veniţi de vă holbaţi la bâlciu’ rromânesc în toata splendoarea lui: prem(u)ieru’ de la scârbicii, agentu’ 00 mihai răzvan tuzgureanu, dimpreună cu toata trupa… de păpuşi, se dete-n bărci, miercuri, în faţa cuconului Franks, al F(e)M(e)I(i), colo-n vale, la izvor, / la palatu’ Victoria (asupra întregului popor)!

    Adunaţi-ciorchine la gubernie, momâile executive portocalii, dimpreună cu şefu’ lor de la sie, au pupat cuviincios mânuţa care le hrăneşte / (pe spinarea noastră, fireşte) şi-au dat asigurări că vor respecta, neabătut, citez: „Hotărîrile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu”… hait, c-am încurcat citatu’! Ăsta-i din discursu’ de june lider utc al tuzgereanului, pe-atunci când pupa altă… lăbuţă, şi poblicat la vremea respectivă în „scânteia tineretului”, oficios al tinerei generaţii de şobolani roşii. Vi-l mai aduceţi aminte, dragi tovarăşi? Iaca vă dă Gore un link, de la un confrate într-ale blogărelilor, căruia îi şi mulţumeşte pentru aducere-aminte:

    https://mariusmioc.wordpress.com/2012/02/10/mihai-razvan-ungureanu-inflacaratele-indemnuri-adresate-tinerei-generatii-de-catre-tovarasul-nicolae-ceausescu-in-deschiderea-lucrarilor-forumului-nostru-pun-si-in-fata-noastra-a-elevilor-utecisti/

    Da’ ce-au vorovitără, atunci? Să mai cătăm, să mai vedem ce şi cum… A, nu cumva: „Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărîrile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele supuse aprobării, Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialişti cu o înaltă pregătire politică şi profesională cu conştiinţă înaintată, hotărîţi să muncească, cu entuziasm şi pasiune tinerească revoluţionară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român”? Nu, cică nici ăsta nu-i citatu’ corect!

    Da’ care-i atunci, frate? A, păi ăsta ar trebui sa fie: „Întâlnirea cu FMI a fost una “bună”, spune Mihai Răzvan Ungureanu, care a asigurat azi oficialii europeni că România îşi va respecta, în continuare, angajamentele asumate. Premierul i-a invitat la Guvern pe reprezentanţii FMI şi ai Comisiei Europene, pentru o vizită de lucru, dar şi de acomodare cu noii miniştrii.”

    (http://www.b1.ro/stiri/politica/premierul-mihai-razvan-ungureanu-despre-vizita-fmi-am-dat-un-semnal-de-continuitate-video-21977.html)  

    Cu alte cuvinte, iar lins cazmaua, iar tăvălit în faţa sublimei porţi, iar gudurlâc… nu-i de mirare c-am încurcat citatele între ele!

    Altceva, ce-au mai sporovăit? Taci, că-i important ce vine mai la vale: „”Avem nevoie ca UE, mai ales statele reticente la importul de forţă de muncă românească, să înţeleagă două lucruri: că face parte din filosofia esenţială a UE şi în al doilea rând, că beneficiul este mutual – şi pentru cel care trimite şi pentru cel care primeşte”, a arătat premierul Ungureanu, la Palatul Victoria”. Îhî! Asta ajută, mai ales anu’ ăsta, la ciordeala voturilor prin corespondenţă!

    Păi, pentru-atât a fost gâlceava? De, bizonilor, ce-aţi sperat? Să se renegocieze ceva, cu un guvern de anonimi, unde fiecare ministru e „omu’ lu’ cutare”? Ţeapă!

    Mai vrea careva dintre voi, măriri de salarii, ori de pensii, sau măcar organizarea de alegeri libere şi corecte? Altă ţeapă!

 Consolaţi-vă-ţi cu gându’ că ţepele nu-s de la ei, aşa-zişii miniştri, că ăştia nu-s decât momâile unui şef sie, care-i la rândul lui momâia băşescului… altă momâie de-a scârbiciilor! Ca să parafrazez din scriitura păunescului, ceva în genu’ „momâia pe care / momâia pe care / momâia pe care / momâia pe care / momâia o trage cu şfare.” Parol, bizonilor, să-mi saie ochii dacă vă minţesc!

    Cât despre tuzgureanul nostru cel de toate zilele (negre)… javra asta cu trecut de pupincurist utc, altoită pe conducerea unui scârbiciu specializat în şantaj, în trafic de droguri şi de armament, precum şi în cârdăşia cu organizaţii teroriste, gurile rele vorbesc cum c-ar fi vizată pentru candidatura la prezidenţialele din 2014! Fugiţi, guvizi-dumneavoastră unde vedeţi cu ochii, că ne pasc ani grei de antirabice!

    Sau, mai bine, dacă avem sânge în noi, îi rupem gătu’, acum, cât se mai poate încă, fără să mai ţinem cont de protestele organizaţiilor pentru protecţia animalelor, şi-l jupim, că pielea de câine e bună de mănuşi. Mie mi-au îngheţat rău mâinile iarna asta, că n-am avut… vouă nu?

 

 

Agia salvează românia!

Asta-mi trecu prin minte asear’ guvizilor, când îl auzii pe dumnealui, spanchi-başa, securistu’ chior de la Anvers, numind în fruntea guvernului un alt securist, pe şefu’ sie, mihai răzvan ungureanu!

Ei, asta-i o poveste cam veche, bizoni-dumneavoastră, blestem strămoşesc, dac-ar fi sa mă exprim dupre tipicu’ demagogilor de la partidu’ rudotelu’ mare, ori, mai nou dupre al creierelor spălate din livada cu portocale! Sau invers…

Încă de la vremea fanarioţilor, domnii… nepământeni, că veneau din Fanar, de, ţineau pre lângă ei câte un agă, care-i păzea de uneltirile ce se urzeau împotriva lor la Sublima Poartă… ca să-i înfunde el. Ba, dac-ar fi sa mă iau dupre… scrisele Rodicăi Ojog-Braşoveanu, chiar mai dinainte lucrurile ar fi stat aşa, stolnicul Cantacuzino având pe lângă Vodă Brâncoveanul cam acelaşi rol pe care-l joacă azi şefii sri şi sie la palatu’ chiorului, un soi de george (general) maior şi mihai răzvan ungureanu, prin cumul de funcţii. Dar asta, să zicem, o fi vre-o înfloritură de-a autoarei vajnicei maiorese tutovan, care se tot războia, pe vremuri, când era lupul căţel, boul viţel, iar Gorică tinerel, cu tot soiu’ de duşmani ai patriei noastre de pe-atunci, republica securistă românia. Sau era „socialistă”? Iaca_că m-am ramolit şi nu mai ţiu minte!

Ei, pe vremea aia şi-au trăit, dumnealor, scârbiciile, epoca de glorie! Deşi ciuma asta se reîmpământenise pe plaiuri mioritice încă de la regele Carol al doilea, cu al său moruzov, şi-a continuat fără menajamente pe vremea mareşalului Antonescu, sub oblăduirea lui cristescu, numai după venirea ruşilor au arătat securiştii ce pot cu adevărat! Teroarea, extinsă ca un flagel, arestările în masă, torturarea deţinuţilor politici, „reeducările”, prin care se urmărea completa depersonalizare a individului, supravegherea ostentativă şi brutală a întregii societăţi, cârdăşia cu infractorii de drept comun, pe care-i foloseau, ba pe post de torţionari, ori asasini, ba pe post de informatori, ba chiar pe post de agenţi, în cazul traficului de droguri şi de armament către organizaţii teroriste afiliate sau aliate comuniştilor, toate astea i-au „ridicat” pe-un postament, pe care dumnealui, cuconu’ Mateiu Caragiale, ar fi refuzat să-l descrie, deoarece, spunea el, şi-ar întinge pana în puroi şi-n scârnă, spurcând deopotrivă, şi pana, şi puroiul şi chiar scârna. Mai puţin gingaş la maţe, Gorică le aminteşte „glorioasele” îndeletniciri, îi gratulează vârtos, de câte ori are ocazia, cu un „nu v-ar mai crăpa mulţi înainte”, şi le urează din inimă să ajungă la adevărata lor înălţime, a ştreangului, şi-acolo să le rămâie hoiturile, până le-or scoroji vântul, ciorile şi viermii!

Dar veni, acu’ mai bine de 20 de ani, şi marea glumă din decembrie ’89, de-am crezut atunci, ca toţi guvizii de altfel, că au plecatără ruşii, cu mania lor pentru kgb, iar scârbiciile şi-or vedea de treaba lor… Mare prostie!  

Ani de zile se pare că uită de ei bizonu’ mioritic, ani de zile scârbiciile au fost lăsate liniştite la clocit şi, iaca, astăzi o altă generaţie de securişti schimbă garda aleia vechi, „face transferul de putere” cum s-ar zice, iar asta pe faţă, fără mănuşi, fără ascunzişuri şi fără ruşine. Aferim!

Un prieten mi se plângea în urmă cu ceva vreme: „mă zgârii pe ochi, am avut o armă-n mână atunci şi n-am ştiut în cin’ să trag!” îi zic: „nu-l cunoşteai pe contrainformatoru’ de la voi?” „ba-l ştiam – răspunse el – da’ mi-a fost milă, c-avea nevastă şi copii!” De, prietene, totul se plăteşte pe lumea asta… dacă nu-i zdrobişi capu’ când ai putut, acu’ el şi prăsila lui îţi fac zile amare! Ţie şi copiilor tăi! Dacă nici ăsta nu-i motiv de ieşit în stradă, de pus mâna pe par şi de zdrobit căpăţânile năpârcilor, io zic că nu mai merităm să ne numim popor, nici să mai avem o ţară! Aleagă-se prafu’!

traian băsescu, între curaju’ marinelului scandalagiu şi nesimţirea tartorelui mioritic

 Trei zile de proteste, guvizi-dumneavoastră! Cine-şi închipuia că zace-atâta snagă în obletele pontic, atât de blajin încât a ar putea fi confundat cu peştişorul de aur, ăla care îndeplineşte trei dorinţe, dacă ar avea o altă culoare, nu anonimul cafeniu-verziu?

Apărute, netam-nesam, din dorinţa, îndreptăţită poate, de a apăra un străin care a făcut mai mult bine bizonului mioritic decât păstorii lui de drept, ori, mai degrabă, declanşate numai astfel, protestele, după ce că au fost de durată, au mai fost şi paşnice, exceptând, desigur, momentele intervenţiei unor indivizi dubioşi, puşi de scârbicii să facă tămbălău, pentru a oferi pretextul jândarilor să acţioneze în forţă. De, pe vremuri, scandalagiilor cu simbrie li se zicea „idioţii lui chiţac”, acu’, se vede treaba, au ajuns „galeria clubului dinamo”… în sfârşit, tot la „dinamo” (se) joacă dumnealor!

Ce făcură însă autorii scandalului, guvernanţii, care, după ce întinseră nada pentru un nou furtişag din bani publici (proiectul noii legi a sănătăţii) deteră şi cu Raed Arafat de pământ, nu înainte de-al porcăi fel şi chip? Păi, ce să facă, guvizilor, a fost weekend, n-aţi aflat? Dreptu-i că, pentru unii dintre dumneavoastră, vorbuliţa asta inglezească n-are nici o noimă de când cu criza, fie pentru că v-aţi pierdutără slujbuliţele, fie pentru că angajatorii vă cer explicaţii prea amănunţite asupra termenului, dacă vă îndeamnă aghiuţă cumva să-l pretindeţi, iar la urmă vă arată uşa! Dar de, aleşii neamului au dreptul la odihnă, după ce dorm toată săptămâna, ori se ţin de bazaconii pentru care, un dram de obraz dac-ar avea, n-ar mai scoate după aia capu-n lume. Deci, weekend fiind, au găsit cu cale iubiţii noştri guvernanţi să nu se-arate mai pe nicăiri, nu care cumva să spuie lumea că se surmenează. Matrozu’, cel puţin, după ce făcu’ ce ştia el mai bine, adică scandal în port, în loc sa stea faţă-n faţă cu manifestanţii şi să rişte niscaiva huiduieli, ori stuchiţi în chelie, se urcă ţanţoş pe vaporu’ 4×4 şi… la munte, băiete! Noroc că râmătorul şi politicianul mioritic n-au auzitără de bun-simţ, c-am fi rămas fără conducători, altminteri!

Bocorapteru’ se-făţişă puţintel presei, la căpătâiul unui jândar rănit de-un cataroi, preferând, după ce-l scoase la înaintare, să-l mângâie părinteşte pe creştet, necum să-i promită restituirea a 25% din simbrie, bani răşluiţi mai an şi care-ar fi trebuit să se-toarcă deja în buzunările simbriaşilor la stăpânire. Cât despre niscaiva asigurări că n-o să figureze pe lista disponibilizaţilor de anu’ ăsta, haida-de, doar n-o fi nebun să rostească vre-un cuvinţel! Vai şi-amar de tine, gradatule, şi bătut, poate chiar de colegi de-ai mătăluţă / de la „doi şi… o litruţă”, şi cu banii luaţi, iar pe viitor cu perspectiva angajării pe post de urangutan la vre-o grădină zoologică! Bocorapterul ţi-o fi adus măcar… portocale? Că de, posturile de leu, tigru, ori alt carnivor feroce sunt arvunite deja ofiţirilor, tu nu pui boticu’ la fleică. Iar muşchiuleţu’ rămâne al guvernanţilor, fireşte!

Surpriză, totuşi, la Cotroceni: după ce marinelu’ recunoscu acu’ vre-o doi ani că se canonea de-un mandat cu „Levantul” lui Cărtărescu, simţi dumnealui dintr-o dată fiorul mistic al atracţiei literare şi băgă pe site-u’ instituţiei un mesaj dedicat zilei culturii naţionale! Hei-hei, cucoane băşescule, aşa e cu politicienii când îi lasă judecata: întâi şi-ntâi fac ce n-au mai făcutără, vorbesc ce n-au mai vorbitără, sciu ce n-au mai scrisără! Te pocni de-odată pe matale doru’ de Eminescu? Asta-i rău, bre! N-auzişi că el a scris „zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă”? Mai ai puţin până să le confişti averile lu’ fratele mircică, lu’ eba şi lu’ ioana, ca să-mi faci mie parte! Iar la posibilitatea de-a o îndemna şi pe lenuţa din pleşcoi la asemenea blăstămăţii de caritate, nici nu voi să mă gândesc, că dumneaei, cocoana woodrea, a fost la viaţa ei darnică, dar nu cu averea! Un dram de noroc, tot avuseşi, de vreme ce poetul naţional e de prea multă vreme lut de oale şi nu poate vorbi despre tine în termeni de genul „urâciunea fără suflet, fără cuget”, dupre cum îi sta in fire! Ce te-ai fi făcut? Îl dădeai în judecată pentru insulte aduse autorităţii? Spune mai bine că, la vremuri în care ţara arde, matale umbli dupre pieptene, când nici tichia de mărgăritar nu-ţi mai este de folos!

Oricum, guvizilor, să nu credeţi că de azi preşedintele va fi mai aplecat către cultură, ori către sănătatea noastră, că nu-i stă in fire. Şi nici că, temându-se de o revoltă, va demisiona, ori va demite guvernul, sau va cere alegeri anticipate. Geaba îi bateţi voi obrazu’, are şoricul mult prea gros! Nesimţirea jupânului mioritic e fără limite, vorba unui banc vechi de pe vremea plumbuitului, cu şi despre el: ăsta nu merge bătut, (în cazul de faţă nu pleacă) treb’e împuşcat!

Românii între Ştefan cel Mare şi putin de Basarabi

Ei, guvizilor, să-mi spuneţi astăzi, pe bune, de câte ori n-aţi zis că vreţi să vie un Ştefan cel Mare şi, de de-aproape 20 de ani, trecut şi-n rându’ sfinţilor, ori vre-un Vlad Ţepeş, cunoscut occidentalilor drept Dracula, (pe-asta când l-or canoniza?) care să puie ordine în românica noastră, să stârpească hoţii şi hoţiile, ce mai, să facă ţărişoara o adevărată „gură de rai”, după cum zicea poetu’ anonim şi, mai ales, colectiv? Aşa-i că de multe ori aţi zisără? Mai cuminte, Pirgu speră în niscaiva legi mai clare, menite să facă ordine în funcţionarea instituţiilor, iar nu în oameni providenţiali, care se dau drept coborâţi cu hârzobu’ din cer, cu asemenea viteză încât, odată ce ne-au înhăţat, se-ndreaptă mintenaş, cu noi cu tot, în… partea ailaltă!

De, pricep io că iobagul din român speră, la ananghie, când e sărăcie mare, în milostenia boierească, ori domnească, menită, după el, să-l scoaţă la liman… însă de câte ori s-a adeverit povestea cu peştişoru’ de aur? Păi, guvizilor, de tot atâtea ori o să constataţi că e adevărată şi legenda cu jupânul milos, ocrotitor al celor mulţi. Cine nu-şi cunoaşte interesul şi nu-l apără, speră zadarnic în mărinimia altuia!

Da’, de, noi vrem musai ca o personalitate legendară să ne apere interesele: ba Mihai Viteazul, ba Constantin Brâncoveanu, ba Ştefan cel Mare, ba Vlad Ţepeş, ba, mai nou, am importa şi-un vlad…imir putin! Ei, pân-aici, că pe-ăsta chiar îl avem şi noi! Nu mă credeţi? Ia alăturaţi fotografiile chiriaşilor de la Kremlin şi de la Cotroceni, oare chiar nu sesizaţi asemănările? Chelie au? Păi cam au, amândoi, ba, al nostru o are mai de multă vreme, deci e mai obişnuit s-o poarte. Chiar şi la ochi seamănă, că nici unu’ dintre ei nu se uită oblu, româneşte, ci spanchiu, ca tătarii.

Mai departe, al ruşilor a fost kgb-ist, al nostru a fost securist. Şi, în vreme ce putin a fost repede deconspirat de nemţii „din vest”, imediat ce-a pus picioru’ pe la ei, într-o misiune pe care-a avut-o în tinereţe, pe băşinescu-al nostru nu s-a găsit încă nimenea să-l deconspire, cinci macar CNSAS-u’!

Amândoi le poartă pică ziariştilor, însă aici rusnacu’ are un avans: el îi bagă la răcoare, îi trimite în Sibir, ori îi împuşcă, în vreme al spanchi-başa se mulţumeşte să-i „complimenteze”, după caz, cu apelative ca „găozar”, „comunist”, sau „ţigancă împuţită”… dar de, rusia se-ntinde pe vre-o două continente, iar românia ocupă, acolo, un colţişor de Europă! După asta, amândoi au năravul să-şi aresteze adversarii politici şi să-i poarte prin tribunale, dar şi aici rusu’ e mai expeditiv, din aceeaşi cauză!

Există, totuşi o diferenţă între ei: unu’ bea vodcă, altul aproape numai whisky. De, tot trăscău, amândouă! Aici să fie, oare, contradicţia antagonică dintre samagonul sovietic şi şpriţul mioritic, vorba lui nenea Nae Caranfil? Păi, guvizilor, şi dacă e şi dacă nu-i / fiecare cu beuturica lui!

Bref, guvizilor, ruşii îl au pe putin al lor, iar noi îl avem pe putineiu’ nostru, mai micuţ, mai jigărit, mai arţăgos, mai ţigănos, mai ţigan şi mai buruienos la gură, da-l avem! Şi cu asta ce-am facut?

Uite, de-aia stau eu şi mă minunez: de unde ne vine nouă mereu pohta de oameni providenţiali, de lideri puternici care să ne călăuzească în pas alergător spre cine ştie ce culmi de prosperitate şi progrres… pentru ei şi să ne facă fericiţi cu anasâna? De ce vrem noi, mereu, un Greuceanu, un Făt-Frumos, un croitoraşu’, ori un marinăraşu’ cel viteaz, care să ne mâne de la spate, până ajungem, gâfâind şi cu limbile de-un cot, în cine ştie ce fundătură a istoriei, rupţi în coate / şi la spate? Zău dacă poci pentru ca să pricep!