IARĂŞI ÎNTRE TERORISMUL DE JIHAD ŞI POLITICHIA DOSNICĂ

                                                   – de data asta, în m(area)UE –

 

Tragedie mare, guvizilor, în Belgia, la Bruxelles: nişte bizoni ca voi, intoleranţi şi… neştiutori, dar islamici şi nu cre(ş)tini, au decis să se arunce-n aer printre non-coreligionari, doar aşa, ca să le arate şi altora cum arată paradisul lui al’ah. Ar fi de râs, dacă nu s-ar fi lăsat cu-nmormântări, cu jale printre rudele victimelor şi, mai ales, cu veşnica întrebare pe care-o pun toţi cretinii: “ce fac scârbiciile ca să ne apere?”.

Păi, s-a văz’t ce fac: îi lasă pe nişte dezaxaţi (sau îi incită chiar) să se dedea la acte teroriste, care nu-s de folos niciunei religii din lume, doar aşa, ca să bage groaza în unii din noi, mai slabi de înger, şi să-şi aroge, mai apoi, rolul de “păzitori ai na(ra)ţiunii, garanţi chiar, ai “drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”, pe care le încalcă, fireşte, pe piţule grele, stoarse toate din buzunările voastre, guvizilor!

Păi, securişti din toată lumea, ca să-l parafrazez pe marx, uni-ţivă…ţi gurile la prezervativu’ meu, că altceva decât ambalaju’ nu vă las să gustaţi! Când, puii mei a-ncep(h)ut să vă preocupe soartea cea vitregă a cetăţeanului de rând, pe care-l călăriţi de secole?! Hai siktir, agie! Sau, pate nu, că vă place!

Sigur, atentatele au fost deja revendicate se zăbăucii “statului islamic”, da’ ce bază poţi să pui în ăştia? Că, dac-ar fi în libertate, şi teroristului comunist carlos, zis “şacalul” i-ar pune şalvari şi turban, atribuindu-i atentate “pentru gloria profetului”! Bre, “extratereştrii”, “reptilienii”, “securistul bun” (de ştreang, poate) şi… “peştişorul de aur” sunt mituri contemporane, înţeleg, da’ chiar aşa?! Vi s-au bulit circuitele de tot? Hai siktir, turmă îmbecilă! Sau, poate, iarăşi nu, că n-am cantină studenţească, ori garaj de oameni, mai jos de centură! Am numa’ “cornul şi laptele”, plus două chifle, da’ nu vă dau, sâc! Că n-o să mă contaminez io cu e-colli, ca să… mă acuzaţi voi de terorism biologic, ‘moară fiecare din prostia lui!

Acuma, pentru voi ăştialalţi guvizi, care v-aţi găsitără de potol şi nu treb’e să puneţi botu’ la v’ermuşul fatal, care vă trimite în tigaie, ‘aidi să analizăm situaţiunea cu calm şi minte, că poate i-om da de rost.

Vin “turiştii” cu covoraş de 5 rugăciuni pe zi şi weeknd vinerea, din Orientul Apropiat, bizonilor… Cei mai mulţi sunt oameni disperaţi, goniţi de tiranii şi de războaie civile din ţările lor, oameni care ar munci şi pe-o para chioară, o buca’ de pâne şi-o treanţă, zvârlite-n scârbă, şi-ar zice “aferim”, doar să se ştie-n siguranţă  pe la alţii. Deh, aşa e cu resbelurile: îl fac pe om să-şi adune bruma de agoniseală-ntr-o boccea, să-şi ieie picerele la spinare şi lumea-n cap, să-şi lase casa, rudele, prietenii şi vecinii şi să-şi caute o viaţă, mai bună ori mai amărâtă, pe coclauri străineze, unde l-o duce pasul şi mintea!

Acuma, ce-o fi dacă vin nişte refugiaţi?! Păi aia e: cocoana ioropa nu prea îi pregătită să-I priimească, nici măcar aşa, pentru o vreme! Nu pe-atât de mulţi. Ţinta lor este “el dorado”-ul comunitar, germanica_care le-ar oferi, odată cu dubla cetăţenie, un ajutor social consistent şi chiar locuri de muncă plătite împărăteşte, după mintea unor nemâncaţi care fug din ţara lor, alungaţi de reteveiul dictaturilor, ori de cel al intoleranţei religioase. Aprpo, guvizilor, v-aţi întrebat de ce n-au fost atentate şi la nemţi? Un bob zăbavă, că poate-o lomurim şi pe-asta, dacă nu se făcu, între timp, pe nepusă masă, ca “reabilitările termice” în an preelectoral, linie de metrou (uşor), drept în grota unde vieţuiesc io şi dcă n-o trece, accidental, prin camera me’, până zăvârşesc pamfletu’! Da’, să ne-nturnăm (o, ştiu câţi cretini fără vo(d)cabular or să-mi spuie că folosec limbaju’ lu’ tataia, da’ forţaţi-vă-ţi şi voi neuronu’, bizonilor, că moare de plictiseală altfel) la sub’ectu’ cu pricina: bref, ei vor la germanica, buuun!!! Doar că_cancelaru’ noului reich, tanti me rheliţa-stasi…zda, s-a decis să (între)dăşchiză numa’ pentru unii din ei uşa, ăia mai bine dresaţi, care ştiu să facă “sluj” frumos, şi să răspunză impecabil la “aporte” şi alte comenzi. Restu’ pot să amuşineze pe la uşi, să se gudure, să schiaune şi chiar să urle în pustiu: nu-i loc în paddok pentru ei, că nu s-au construit destule coteţe!

Autohtonul cetăţean german îşi freacă mânurile şi surânjeşte fericit: lui nu-i ia nimeni ajutorul de şomaj, iar dacă, din întâmplare, ajunge să muncească, s-a şcolit în “sistemul naţional de educaţie”, o să aibe destui subalterni emigranţi, care să-i acopere incompetenţa, sau pe care să dea vina, dacă se lasă cu rebuturi! Deci, turcu’ plăteşte… pardon, numai musulmanu’!

Ce se întâmplă cu ceilalţi migranţi, bizonilor, că asta ne doare, cu ăia mai leneşi, mai proşti, mai hoţi, traficanţi de droguri sau, deşi religia le-ar interzice-o, de curve, ori chiar cu teroriştii, puţini la număr, da’ (pe cât pariem?) dispuşi să stea 25 de ani “în adormire”, ca masonii, şi să scoată capu’ la sfârşitul intervalului, prin copiii lor, deja cetăţeni europeni, pe care nimeni nu-i mai poate face pachet să le dea un şut în cur spre ţările lor… băştinoase?!

Da nu mă’nteresează soarta teroriştilor, nici a infractorilor, ce caută, aia să găsească, ci doar cea a cetăţenilor cinstiţi, dispuşi să respecte şi să urmeze legile noii ţări de adopţie, care vor să trudească din greu pentru banul câştigat, şi ăla de mizerie, dacă pică măgăreaţa pe ei să fie repartizaţi românicii. Ei, pentru ăia e de rău, guvizilor. Iaca_cu ce se pot alege, (dau şi linku’, să nu ziceţi că aberez):

http://stirileprotv.ro/stiri/criza-imigrantilor/romania-va-putea-gazdui-din-toamna-1-800-de-refugiati-suma-primita-de-la-uniunea-europeana-pentru-fiecare-imigrant.html

“Conform Legii nr. 122/2006 privind azilul in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, solicitantii de azil beneficiaza de o suma de 3 lei/zi/persoana pentru hrana, 1,8 lei/zi/persoana pentru cazare si 0,6 lei/zi/persoana pentru alte cheltuieli. Se adauga asistenta medicala primara si spitaliceasca de urgenta gratuita, asistenta medicala si tratament gratuit in caz de boli acute sau cronice.”

He-he, o belişi, frate Abdul, dacă te bagă ăştia la noi, nici de-o shaorma, mâncare devenită autohtonă şi pe plaiuri mioritice, n-o pui, darămite de mămăligă!

Iar altundeva unde să te duci? În Franţa? Ţi-au feştelitără alţii imaginea, întâi când ‘puşcară jurnaliştii de la “Charlie Hebdo”, mai apoi când făcură salturi mortale prin Paris, în mare zi de meci, unde  participa şi preşu’ hollande, meci la care ei n-au mai ajuns, că… nu s-au înţeles cu scârbiciile de pe malurile Senei. În Belgia? Vezi să nu, acuşi te făcură unii de-ai tăi, ori de-ai altora, de ciocolată! Nici spre Spania să nu depeni din picioare, că nici acum nu se lămuri cine puse boamba la 11 martie 2004 şi nici n-o să se afle vreodat’: mai bine să crează guvidele spaniol c-a fost al-qaida şi nu cucoana (v)eta, că poate-i vin idei! Şi la Londra, în anul de-a urmat, a fost o chestie pe care “apărătorii” tăi se-nghesuiră s-o revendice, chit că-n Marea Britanie datul cu trotil e sport practicat de multicel, în special de ira… Rezultalul? Inglejii şi restul populaţiilor din întreg Imperiul Britanic nici nu mai vor s-auză de tine! Ce? Zici că te-ndrepţi către Italia? Vezi că pe-acolo ai putea intra în conflict cu MAFIA, iar ăştia nu se-ncurcă: taie bereguşuri fără tratative! Îţi face cu ochiul paradisul nordic scandinav? Hm, pe-acolo patrulează deja “soldaţii lui odin”, organizaţie înfiinţată în cea mai non-vikingă ţară a lor, în Finlanda, “soldaţi” care s-au mulţămit, deocamdată, să predea autorităţilor pe migranţii ilegali musulmani, da’ nu se ştie / ce va să vie, că şi breivik părea băiat bun de pus la rană… şi s-a pus rană pe mulţi!

Una peste alta, frate (întru raţiune) Abdul, lasă planurile de prosperitate şi vin’ la noi, că nu-s toţi românii aşa de proşti să te crează terorist, numa pen’că aşa vor să te crează nişte lepădături scârbiciste! Iar dacă n-ai treabă cu al al-qaida, românii-s mai din topor, deci toleranţi, până nu ne calci pe bătături, o să te priimim bine, mai ales dac-ai să ne-nveţi, ca fratele nostru şi-al tău, Arafat (Raed, nu yasser, zis “prosopel”) că-i BINE să ieşim în stradă să ne strigăm nemulţumirile, că-i OK, vorba… moscovitului, să spunem şi ce nu vor s-auză “ţarii”, că-i în regulă să ne facem auzite NEMULŢUMIRILE ŞI “OF”-URILE de zi cu zi, iar ăi’ de ne păstoresc treb’e să se-nveţe cu asta, iar când n-au soluţii SĂ TACĂ ŞI SĂ-NGHITĂ, ori să demisioneze, cum este firesc! Io, guvizilor, VREAU în românica un aport de populaţie dispusă să protesteze, indiferent ce gorgorici v-au băgatără în bostane “securiştii de bine”, voi ce (vă canoniţi să) gândiţi?! Că tot putorile astea din securitate, împrăştiaţi acu’ prin fel şi fel de scârbicii îşi deteră mâna cu terorismul palestinian şi cu-al altor sceleraţi din lumea arabă. Normal că le e frică de migranţi, că de, nu vin colegii lor de crime şi potlogării, vin obidiţii care-au simţit din gros matracul pe spinare!

Şi-acuma, c-am lămurit-o cu bizonii autohtoni şi cu ăştialalţi, “de deşert”, sirieni magrebieni etc, ‘aidi să-mi îndrept voroavele către voi, teroriştii lu’ peşte, dacă-ntradevăr existaţi, dacă nu sunteţi o fantoşă a scârbiciilor mondiale şi dac-aveţi COAIE să vă luaţi la trântă cu ele, nu cu oameni NEVINOVAŢI, care cad victime intoleranţei şi manipulărilor, nu cu cei care plătesc din greu preţul războaielor, fie ele şi “reci”, şi printre care se află şi coreligionari de-ai voştri, goniţi de-acas’ de războaie, de tiranii, de intoleranţe şi de atrocităţi. VOI, al-qaeda, statu’ (pulii) islamic, alţi agarici DE TOT CĂCATU’, CE PULA MEA VREŢI?! Că, dacă au burta plină, evreul şi creştinul împart pasca şi tocăniţa de purcel, ca schimb de experienţă, şi se grăbesc cu un litru de vin către musulmanul neortodox, că le-a promis el nişte baclavale bune, să te lingi pe degete, nu alta! Voi, LĂTURILE ISLAMISMULUI, care vă permiteţi să ardeţi de vii oameni de-o altă religie, când strămoşii voştri preferau, acu’ o mie de ani, să le mai pună o taxă şi să-i lase-n legea lor, CE MORŢII MAMII VOASTRE VREŢI?! V-aţi găsit în ce ţări să faceţi acrobaţii cu efecte pirotehnice: acolo unde populaţia vă lasă să vă paracticaţi religia şi obiceiurile aşa cum vă doriţi, fără să vă supere, cu condiţia SĂ RESPECTAŢI LEGILE STATULUI ÎN CARE VIEŢUIŢI! DACĂ AVEŢI SÂNGE-N COAIE, DE CE NU VĂ RĂFUIŢI CU CONDUCEREA RUŞILOR, care-a măcelărit o grămadă de ceceni, CORELIGIONARI DE-AI VOŞTRI, DE CARE NU VĂ FUTE GRIJA, de ce nu săriţi la beregata guvernului chinez, care-i deznaţionează pe uiguri, ALŢI CORELIGIONARI DE-AI VOŞTRI, de ce vă căşună pe POPOARE PAŞNICE, TOLERANTE ŞI CARE NU VOR SĂ LUPTE?! Ăsta-i eroismul vostru? MĂ CAC PE EL!!! ŞI MĂ CAC PE VOI, CÂND VĂ DAŢI MÂNA CU SCÂRBICIILE, ÎMPILATORII DE SECOLE AI TUTUROR POPOARELOR, CÂND LOVIŢI, CA LAŞII, ÎN OAMENI CARE NICI NU SE GÂNDESC SĂ SE APERE, CÂND, ÎN PROSTIA ŞI LAŞITATEA VOASTRĂ, ÎL ATACAŢI PE CEL MAI SLAB! De ce nu-l trimiteţi pe “fratele Abdul”, cu brâul, ilicul, turbanul şi şalvarii încărcaţi de dimanită, să se-arunce-n aer la sediu’ guvernului românicii, ori al (ş)parlamentului ori al vreuniua din scârbiciile existente-n… na că era să zic “ţară” teritoriuli ăsta populat de o turmă îndobitocită de sărăcie şi de sindromul stokholm? Pe legea mea, atunci aş trece şi io la islamism, dar numa’ de ochii lumii, că încă-mi mai plac vinurile, berea şi spirtoasele, iar dacă i-aş pretinde unguroaicei mele să umble pe stradă cu cearşafu-n cap, aman, cu oalele-n dovleac m-aş pomeni, şi-i mare păcat, că face mâncare bună, a învăţat chiar să meşterească baclavale, după o reţetă rămasă de la bunica, şi i-au ieşit aşa de bune, că aţi privi la ele bălind  şi voi, al-q(o)aed-iştii lu’ peşte! Na, că dacă nu bubuiţi guvernu’, io nu vă dau, sâc!

Ziceţi voi ce vreţi, exponenţi ai terorismului autorizat de stat(ele comunitare) ori de… stat(ul islamic), pentru mine, chintesenţa culturii ce s-a dezvoltat sub patronajul religiei profetului Mahomed este Omar Khayyam, care zicea într-unul din nenuritoarele sale catrene, rubayat pe care l-a numit “Autoportret”:

“Un om prin lume trece, el nu e musulman,

Nici infidel nu este, nu crede-n legi şi zei,

Nu neagă, nu afirmă, dar vezi în ochii săi

Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.”

Voi, exponenţii fanatismului în care nu credeţi, voi şi numai voi sunteţi CIUMA PĂMÂNTULUI! Mi-e scârbă că trăiesc într-un veac în care până şi lichelismul de altădată poate fi considerat caracter boieresc!

SFÂNTUL ENIGMATIC

(proză de Pierre Boulle)

Iaca, guvizilor, azi lasă gore pe blogul său o proză de la altu’, recte de la dumneali Pierre Boulle, ştiut de Petrică Boulică-ntre prieteni, ca să vedeţi şi voi ce-nseamnă facerea de bine:

 

CEI TREI PURCEL…OI / ŞI PUPĂZA DIN PLEŞCOI

               – poveste de-adormit boborul / cel de taxe plătitorul –

                      

’Cic-au fost odată, guvizilor, n-ar mai fi fost, trei… na că era să le zic purceluşi, da’ erau ditamai porcii, cât casa poporului, mai ales la nesimţire! Şi mai era şi-o pupăză (din Pleşcoi) pe de-asupra. Unu’ din porci, se ţinea de tot soiu’ de-nvârteli dubioase, cărora le zicea afaceri, că fusese bişniţar şi peşte-n tinereţea lui, chit că îl chema cocoş. Alt porc era securist, vede-a-l-aş cu flori pe p’ept, şi-şi spunea codlea… Sau coldea?… Dracu’ să-l pieptene! Iar al treilea porc, godacul, îşi spunea pe nume ghiţă, cum i se cuvine, şi se ocupa, la rându’ lui, cu de toate: şi cu matrapazlâcuri afaceriste şi cu porcării securiste! Şi mai era şi-o turmă de oi, tare amărâte, că se lăsau şi tunse şi mulse şi regulate-n fel şi chip de toţi porcii care ieşeau, odată la patru ani, dintr-o cocină specială, de-i zice urnă. Iar turma asta avea pe post de cioban pe lupul cel spanchiu şi rău, care umbla mai tot timpu’ beat şi-şi bătea nevasta şi copiii… în special ai altora!

Acuma, pupăza, sau, cum îi zic şoldovenii, cuc armenesc, că tot umbla ea ca apucată după cuc, era cam hoaţă dumneaei, ca o coţofană. De, pupăză, coţofană, ce mai încoa’ şi-n-colo, o coţohârlă! Rătăcea, ziua şi, mai ales, noaptea, ba prin parcări, ba pe la psd, ba pe la pnl, ba pe la pdl… în ultima vreme-şi făcu partidu’ ei, p(i)mp, o halima întreagă, bizonilor! Da’ s-o lăsăm un bob zăbavă în damblalele ei şi să ne-ntoarcem la porci.

Porcul dintâi, ăla cu-nvârtelile paralelor şi cu nume de orătanie, nu-ş’ cum se face de-o pescui pe pupăză într-o parcare, o trimise la produs, mai întâi, pe urmă îi căzu cu tronc şi şi-o luă cu cununie, făcură nuntă mare şi-l chemară pe lupul-păstor la petrecanie, să se cherchelească sârguincios şi să le cânte la ureche… “cocoşul şi pupăza”, chit că, fiind porcul cam puriu, ar fi putut cânta şi “am îmbătrânit şi nu mai pot / şi nu mai ia… cucul foc”. Ce? Ziceţi voi că sună cam invers cânticele? Se prea poate! Aşa de mult se bucură lupul de zaiafet, că-şi luă pupăza consilieră, naiba ştie la ce, că era proastă ca noaptea, p-ormă o făcu ministru, iar pe porcul-cocoş îl cadorisi cu afaceri bănoase, toate pe sfanţii contribuabililor, că de, fiind aceştia oi blege, zicea el c-or să suporte la nesfârşit potlogăriile!

Porcul de-al doilea, ăla de-şi puse nume de anagramă la serele horticole, securist fiind la vremea altui porc, mai bătrân (şi pe care-l prinse ignatu’ acu’ 25 de ani pe undeva pe la Târgovişte, de fu asomat cu mitraliera alături de scroafa lui) se băgă adânc în cocina sri, unde tăcu temeinic o vreme, ca-n păpuşoi, să nu-l ginească nimenea, că-l apuca tremuriciu’ la vederea cuţitului! Mai pe urmă, văzând că oile tot proaste au rămas, prinse mai mult coraş, de se băgă în faţă şi urcă în schemă ca scroafa-n copac, de-ajunse tartor adjunct şi chiar tartor principal interimar în scârbiciu. Între timp mai racolă şi godacu’, pe ghiţă.

Ăsta din urmă, după ce trase mâţa de coadă, ca student fără parale-n tinereţe, se pomeni cadorisit de sri cu lovele negre, pe care să le albească / şi partea lui să-i crească. Aşa îşi rostui asesoftu’ şi tembelizuinea, aşa se făcu şparlamentar, guvizilor, aşa se-nţelese cu porcul de-al doilea, ştiind că se-apropie sfârşitul lupului în postul de cioban la stână, să puie ei în loc de baci pe tonta, o jigodie maidaneză, turbată şi capie, care crez că s-a procopsit şi cu sfrinţie, cât a boschetărit în tinereţe pe la Paris… mai bine prindea ceva hiv şi scăpam dracului de el!

Ziceţi voi că au jucatără altă carte, bizoni-dumneavoastră? “Vorbe, vorbe, vorbe”, cum spunea un dramaturg din  străvechiul Albion! Cu cine altcineva să fi ţinut nişte porci?! Că_contracandidatul tontei era un ciobănesc german, de i se zice-n popor câne-lup, şi făcu treabă bună la o stânişoară din Sibii, pe unde se aclimatizaseră străbunii lui! Nu mă credeţi? Întrebaţi-i pe sibieni, guvizilor!

Oricum, expirând mandatul lupului, se ţinu sobor / pe-ntregul ciopor şi nu-ş’ cum se face că oile nu votară maidanezul porcilor! Umblă vorba că nişte oi plecate să le tundă alţii, mai cu milă, pe meleaguri străineze, deteră telefoane la stână că, dacă nu se-alege ciobănescul german, ele-şi iau mieluţii rămaşi acas’ şi picerele la spinare şi nici că se mai întorc! Să puie cruce şi berbecii şi porcii şi dulăii şi ciobanii la urdă, caş, ori telemea! O fi şi asta adevărat, da’ poate că se săturară şi unele dintre oile rămase-acas’ să tot fie mulse, tunse şi belite de pomană, / fără urmă de nutreţ şi fără saivan la pe vreme de iarnă!

Tii acuşi e-acuşi! Ce să facă porcomanii noştri de poveste? Că dulăul german, ajuns baci, îşi puse-n gând să rentabilizeze turma, să-ngraşe oile şi să micşoreze tainul javrelor şi-al râmătorilor, care se-nmulţiseră peste poate, de-ajunse stâna mai mult porcărie ori canisă de maidanezi, decât ce trebuia să fie!

Dintâi, porcul cu nume păsăresc se probozi urât la consoarta-pupăză, îi arse un picior în târtiţă şi-o zbură în drum, dimpreună cu droaie de poşete, rochii şi mai multe acareturi pe care pusese ea… pliscul din vreme. Odată răcorit, îş văzu mai departe de porcăriile lui şi puse ochii şi copita pe-o altă pupăză, să-şi ostoiască poftele şoriciului!

Pupăza nu se pierdu cu firea: întemeie partidu’ p(i)mp şi-l chemă pe lup să-i fie… peşte, că şi-ăsta se nărăvise la cinuri şi tainuri. Şi mai avea lupul slăbiciune mare pentru coţohârle, că-n tinereţe fusese marinar, şi-şi rostuia muiere cu ora în fiecare port în care trăgea vaporul, iar pupăza noastră, de, ca pupăza, era cam rea de muscă! Şi-l mai ajută ea pe lup să-şi cumpere moşie mare, la Nana, să-ncapă toată haita-n ea, că i se coţăiseră luoaicele tinere cu niscaiva maidanezi şi-ncepură să puiască, aşa că le trebuia vizuină spaţioasă.

În schimb, ăilalţi doi porci turbară de furie: mai-mai că nu ieşiră-n târg, să muşte… oile! Întâi, coldea, porcu’ securist ”pe stil vechi”, îl ridică pe porcul-cocoş din cocina strămoşească şi, găsindu-i ceva trichineloză de la halit cu linguroiu’ parale necurate, îl trimise la răcoare, să se pregătească de protan. Apoi, se răţoi la pupăză: îi zise să-i facă rost de lovele, că-l are pe godacu’ ghiţă în grijă, şi că-i musai să-i ţie tembeliziunea, aşa că-i treb’e piţule. De unde nu, are el ac de cojocu’ pupezii, că ştia el de afaceri de-ale porcului-cocoş şi-o să le deie în vileag, să-i vază pe amândoi la cocină cu grilaj la fereşti! Şi da, ştia bine, că puseseră şi el şi ghiţă râtul la căcălăul de biştari! Aşa că-i zise pupezii fără ocolişuiri: banii sau… bulăul!

Da’ nici pupăza nu se lăsă uşor: văzută cu zbirii la uşă, începu să cotcodăcească tot, de parcă ar mai fi fost măritată cu porcul-cocoş! Ce mai, îi încondele în faţa… porcu_rorilor şi pe coldea şi pe ghiţă, ca pe nişte porci bălţaţi, rasa mangaliţa, necum ”marele alb” de York, cum pretindeau ei c-ar fi!

Uite-aşa ieşiră tărăşeniile în vileag: explodă ştirea în presă, da’ porcu_rorii, porci şi ei, trămiseră cazu’, spre rezolvare, cocinii şparlamentului, să-l audieze ei pe porcu’ coldea… faţă-n faţă cu porcu’ ghiţă, mare număr doi în comisia de control a râmătorilor de la sri! Număru’ unu în comi_sie, porcu’ georgian, îi zise lu’ ghiţă să mai întârzie pe-afară, pe unde se prezenta la o expoziţie de şunci, probabil. În particoler, îi trimise, sigur, vorbă să steie liniştit şi să meagă pe burtă, că totu’ se-aranjează ca-ntre porci, da’ asta, de, nu se mai spune! Tot porcu_rorii trimiseră la cocina şparlamentului ”recomandarea” s-o bage şi pe pupăză la bulău, lângă fostul ei drăguţ cu rât / să-i ţie de urât. Iarăşi, vorba cânticului, numai ”porcul(-cocoş) şi pupăza”… să intre la pripon! Păi, bine, bre, doar atât? Porcii ăilalţi unde sunt? Că-s ”sute de sute şi mii de mii”, vorba povestitorului, numa’ la… clei de oase să-i ţii! Da’ maidanezu’ de tonta unde-i? Că-i fu şi advocat porcului-cocoş! De ce nu latră ciobănescu’ german că-i făcătură? Chiar punct? Vezi să nu fie şi de la capăt, C-ATUNCEA VIN HINGHERII!

POSTUL DE TEMBELIZIUNE românia tv ÎI FACE CAMPANIE ELECTORALĂ SUBLIMINALĂ LUI victor ponta

Se pare că tot impactul vizual e mai puternic, guvizilor, aşa că mă exprim şi video:

CLASH OF THE… psd-ians, SAU MANŢOCĂRII DE FAMIGLIE

Gorepirgu's Blog

Nici că_căzu bine lințoliul peste cadavrele psd-iștilor șova și hrebenciuc, maziliți în urma unui scandal penal zdravăn mediatizat, că trupa de baletiste cu steaua-n 5 colțuri băgă la-naintare alt tandem, să joace tontoroiu’ pe hoiturile lor: baronul dragnea, tata morților votanți din Teleorman, și asesoftistu’ ghiță, / cu toată românia (tv) la portiță! Că de, la ei, la partidu’ din boscheți de trandafiri, omu-i cel mai valoros capital… așa că musai treb’e scos la produs! Și numa-n cuplu! A fo’ bunicuța ilici cu nepoțelu’ bombonel, a fo’ bunicu…tra bombonel cu nepoțelu’ tonta, s-au profilat hoțește din umbră bunicuța hrebe și nepoțelu’ șova, acuma se transmite ștafeta la altă bunicuță și la alt nepoțel livache şi ghiţişor / să le urăm ignat uşor. Aşa se respectă tradițiile în marile famiglii!
Iar cuplul ăsta din urmă se zice c-ar purta binecuvântirile lu’ tata-naşu’ maior, ăl’ cu pro…micţiunea solemnă că s-o trage mai…

Vezi articolul original 785 de cuvinte mai mult

CLASH OF THE… psd-ians, SAU MANŢOCĂRII DE FAMIGLIE

Nici că_căzu bine lințoliul peste cadavrele psd-iștilor șova și hrebenciuc, maziliți în urma unui scandal penal zdravăn mediatizat, că trupa de baletiste cu steaua-n 5 colțuri băgă la-naintare alt tandem, să joace tontoroiu’ pe hoiturile lor: baronul dragnea, tata morților votanți din Teleorman, și asesoftistu’ ghiță, / cu toată românia (tv) la portiță! Că de, la ei, la partidu’ din boscheți de trandafiri, omu-i cel mai valoros capital… așa că musai treb’e scos la produs! Și numa-n cuplu! A fo’ bunicuța ilici cu nepoțelu’ bombonel, a fo’ bunicu…tra bombonel cu nepoțelu’ tonta, s-au profilat hoțește din umbră bunicuța hrebe și nepoțelu’ șova, acuma se transmite ștafeta la altă bunicuță și la alt nepoțel livache şi ghiţişor / să le urăm ignat uşor. Aşa se respectă tradițiile în marile famiglii!
Iar cuplul ăsta din urmă se zice c-ar purta binecuvântirile lu’ tata-naşu’ maior, ăl’ cu pro…micţiunea solemnă că s-o trage mai la umbră, odată ce finişorul tonta va-nhăţa destinele noastre, ale tuturor şi-o lăsa în ghearele altora destinele înaltei şcoli de borfaşlât politic psd&compania… Că la o famiglie care se respectă trebe’ să fie şi-un nânaş, măcar ca să aive unii cui să pupe ineluşu’.
Şi tot pe la marile familgii se poatră şi tradiţia „ţepelor”, atât de îndrăgită lui Francis Ford Coppola, care scoase şi-un film pe tema asta, „The Godfather” îi zicea. Că-ntâi tradiţia asta îi plăcu lui Mario Puzzo, care scrise cărţulia, asta-i altă poveste, oricând cărţile au mai puţini cumpărători decât au filmele spectatori! Şi-au trasără şi mafioţii pesedei destule ţepe, încă de când se chemau comunişti şi i-au trasără ţeapă tartorelui lor, ăla plumbuit la Târgovişte, amintiţi-vă-ţi-l singuri, guvizilor, că mie mi-i cam silă! Au mai încasatără ţepe, de-a lungul celor aproape 25 de ani, şi „martirul” din zambaccian, boblonel-amicul… tuturor muierilor cu puţă, şi prostănacul geoană, nu-i ăsta faptul de mirare! Să lăsăm deci giumbuşlicurile pesedeşti şi să ne ocupăm, în continuare… tot de ele! Adicătelea de ce pică mesa un ditamai şmenaru’ ca hrebenciuc, remorcând, ce-i drept, un idiot ca şova, şi nu-şi luară ţeapă miliţianu’ neam de manivelă dragnea, cu godacu’ ghiţă laolaltă? Ei aici se-ascunde ceva, guvizilor! Să vedem ce scrie presa despre jigodia asta mică şi stricată „cu televiziune la purtător”. Uite link din „Gândul”:
http://www.gandul.info/politica/cine-e-sebastian-ghita-omul-cu-televiziune-la-purtator-care-vrea-sa-devina-presedintele-executiv-al-psd-fara-sa-fi-vorbit-vreodata-in-fata-partidului-iliescu-spune-ca-nu-il-cunoaste-13440433
Hm, cam discret dumnealui, cam prea discret, pentru un individ care ţine-n bozonări o tembeliziune şi-o ditamai firma de i.t, dimpreună cu ea! La ce i-o mai fi trebuind oare? Că morţii lu’ dreagnea, cu care acţionează în tandem, nu prea se distrează audio-video şi nici cu informatica n-au treabă…
M-am uitat şi io, o vreme, la canalu’ buclucaş, ca să mă lăuresc încotro bate, şi m-a surprins pătrăţelul blurat din jurul mutrei prezentatorilor de ştiri… Hopa, zic, aici e-o zgaibă! Aşa că, într-o zi, amu vre-un an, mi-am suflecat mânecile şi, după ce-am înregistrat un întreg jurnal de ştiri, m-am apucat să cotrobăi temeinic, să mă lămuresc ce se poate ascunde în spatele pătrăţelului cu pricina. Iaca mostră, postată de mine pe youtube, ca probă:

https://www.youtube.com/watch?v=z92T9T6V1Co

M-am mirat şi nu prea, bizoni-dumneavoastră, când, la un moment dat, dădui taman peste ce căutasem: pe la secunda 9, 9 şi ceva, în jurul căpăţânii prezentatorului de ştiri apare o umbră, cum se vede şi-n poza de mai jos, guvizilor, numai că, în original, lipseşte cerculeţul ruginiu, cu care-am încadrat figura:

Apucă-te Gore, acum, de umblă la contraste şi alte alea, să vezi ce-i păcătoasa de umbră, dacă tot ţi-a dat ghes curiozitatea şi-altă treabă n-ai avut decât să urmăreşti tembelizuni!
Ca să nu mai lungesc vorba, guvizilor, după un car de muncă şi ceva pe deasupra, am găsit ce căutam, şi v-arăt şi vouă:

După cum vedeţi singuri, pe subt tărtăcuţa prezentatoruliu, ori pe deasupra ei, cum vreţi să-i ziceţi, apare mutra lu’ mickey mouse, pe post de sandwich între vorbele inscripţiei „victor ponta (poza) presedinte”. Şi, ca să nu mai existe niciun dubiu, iaca pun mai jos şi imaginea decupată doar pe măsura tărtăcuţei prezentatorului… şi-a mesagiului subliminal, c-aşa se cheamă potlogăria:

Ei, bizonilor, v-aţi lămuritără de ce o luară-n mână şova şi hrebenciuc? De ce, în locul lor, fură preferaţi şmenaru’ morţilor, dragnea şi potlogarul ghiţă „numărul doi în comisia s.r.i”, după cum se vede şi-n link-ul de mai jos?
http://www.cotidianul.ro/sebastian-ghita-numit-numarul-2-in-comisia-sri-202897/
De ce nânaşu’ maior, tartorele scârbiciului urmaş direct al securităţii pune proptele serioase pentru godacul ghiţă, până şi-n construirea unei averi de nabab? Că, iaca, am link şi pentru chestia asta:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17450461-cum-functioneaza-fabrica-bani-lui-sebastian-ghita.htm
Da’, vezi bine, azi nu de potlogăriile scârbiciilor aveam chef să vorbesc, cu toate că, de 25 de ani, ne călăresc, ţinându-ne cu anasâna în mizerie… Îi voba azi de O SINGURĂ POTLOGĂRIE! Aia prin care au confiscatără psd-ii candidatura la preşedinţia românicii: întâi au pusără lăboiul pe alianţa anti-chioru’, apoi au subminatără candidatura lui Antonescu, politician care, cu toate păcatele lui, a avut curajul să renunţe la mai toate funcţiile dobândite, şi, pe deasupa, să se joace cu minţişoarele unora din noi, mai slabi de înger, pentru a propti în foncţia supremă pe una din cele mai împuţite hahalere din câte-a cunoscut viaţa politică românească de după ’89 incoa’! Că şi pentru asta am link, după cum bine ştiţi:

Adevărul (despre premierul Victor Ponta) care ne zbârlește părul

Acuma, n-am io cădere să vă spui cu cine să votaţi, guvizilor, la ăst sfârşit de săpămâmă, da’ o-ntrebare se impne: ce facem, votăm un candidat al dreptei, să se opună monopolului roş’ asupra politichiei româneşti, sau îi lăsăm pe pesedei să ne hotărască soartea, devenind şi noi în ghearele lor O SIMPLĂ MANŢOCĂRIE DE FAMIGLIE? Io am găsit şi un răspuns la chestia asta… Dar voi?!

PREDOSLOVIE LA ”CINZEACĂ”

şi-i mai pun şi prefaţa, ca pamflet independinte:

–  făcută pe degeaba, cum se face numai rău –

Nici nu știu de ce-mi mai bat capu’ cu scriitura, bizonilor! Acu’ vre-o 4 ani, am hotărât să-mi aștern gândurile pe acest blog, dintr-un soi de-ncrâncenare, un resbel cu demagogia politrucilor și cu prostia „boborului”, dintr-o silă nemărginită față da felul în care socotesc jupânii să ne păstorească și de cel în care-i răbdăm, ca momâile. Că până și vitele au toanele lor, nu le mână-ntotdeauna ciurdaru’ cum vrea el. Da’ uite că acuma, dup-atâta vreme… tot în același rahat ne aflăm, ba chiar mai rău decât atât, ca să mă porcesc și eu, citând un slogan la modă, fără ghilimoaţe!

Stau și io și mă-ntreb de ce nu mi-am luat traista-n băț, picerele la spinare și lumea-n cap acu’ 25 de ani, când știam că n-am nimic de datorat satrapilor românicii și nici neferilor care mi-au asasinat doi prieteni la „Dalles”! Unul dintre ei, coleg de liceu, a primit un glonț în cap și-a murit pe loc… Și-acum mă ard lacrimile din ochii părinților lui, când, în vara lui ’90, i-am însoțit la aeroport. Plecau în Franța, „pentru câteva luni”, le spuseseră ei cunoștințelor, într-un soi de „schimb de experiență”, cinică și palidă compensație pe care proaspăt instalatele autorități neocomuniste le-o dăduseră ca mită, în calitate de părinț ai unui erou al revoluției. I-am rugat atunci să mă anunțe când se-ntorc… fusesem adesea primit în casa lor ca în propria mea casă și mă simțeam dator să le vin în întâmpinare, odată reveniți la București. Răpusă de durere, mama prietenului mi-a zis atunci, cu glas sugrumat de revoltă și nesfârșită amărăciune: „Țara asta ne-a luat tot ce aveam mai scump, cum crezi că ne vom întoarce aici?!” Și-ntr-adevăr, nu s-au mai întors: după un an, au împuternicit o rudă să la văndă casa, iar mai târziu au recuperat, prin intermediul Ambasadei Franței, sicriul cu osemintele celui ce fusese fiul lor… tot fără să mai pună piciorul pe pământ românesc. Își iubiseră cu-verșunare unicul copil și au ales îstrăinarea, în locul avantajor materiale, sau proptelelor în carieră, spre deosebire de mulți pomanagii ai revoluției, printre care și nespălatul  caraliu nicolae nițu. Vi-l mai amintiți, guvizilor, cum se recomanda singur „tată de erou”?! Mă-ntreb dacă progenitura cu care se fudulea n-o fi tot aia chemată să dea cu subsemnatu’, acu’ vr-o zece ani, în dosarul cămătarilor?! Siktir agie!

Cellalt prieten, un văr al colegului de liceu, cu vre-o cinci ani mai mare decât noi, a fost împușcat în abdomen… Trei luni s-a chinuit ca un animal, în vreme ce medicii făceau eforturi să-l salveze! Avea un copil, o fetiță în vârstă de trei ani atunci… Mă-ntreb ce-o gândi ea astăzi, când atâția descreierați fac apologia unui regim pentru dărâmarea căruia tatăl său și-a pierdut viața?

Dau să-nchid sipetul amărăciunilor, fiindcă-n camera de-alături aud respirația unguroaicei mele… Sărăcuța, iar a venit frântâ de da servici și doarme somn frământat de griji, în vreme ce eu bat în tastatură… și-n pustiu! Munceşte să-ngrijească pe unii din voi, guvizilor, cu gărzi peste gărzi cu ore peste program, cu o mie de mizerii făcute de de pacienţi şi de colegi, toate astea pentru unul din cele mai prost plătite salarii din Europa. Dacă n-ar fi fost banii pe care i-a agonist în Anglia, nu ştiu, zău, dacă ar fi reuşit să-şi cumpere o locuinţă în Bucureşti. Mă-ntreb de ce s-a-ntors, că un flăcău tomnatic, ca mine, găsea ea şi peste Canalul Mânecii. A, da, am găsit: să-i trântiţi voi în obraz că-i bozgoroaică şi că n-are ce căuta în România! Ne-am potrivit amândoi: eu duşman declarat al securiştilor, rebotezaţi în frel şi chip, ea… venetică! Hai siktir, bizonilor!

Cu gândul că nu ne vrea ”ţara”, respectiv instituţiile statlui, corupte şi iresponsabile, tratând cetăţenii ca pe iobagii din evul mediu, ne-am obişnuit şi eu şi ea, dar că se găsesc tembeli să puie botu’ la hohaiala xenofobă a handicapaţilor care ne conduc, vezi, asta-i mai greu!

Şi iar mă-ntreb de ce mai scriu?! Sau, cel puţin, de ce mai scriu aici, în mijlocul unei populaţii pervertite până la absurd, care face apologia dictaturii, în descreierarea sindromului Stockholm, într-o turmă care mugeşte disperată după zilele când ”i se purta de grijă”, când individul era trimis, sanchi, ”la muncă”, pentru a fi supravegheat mai lesne, când pe salar’ul de mizerie câştigat nu puteai să cumperi mai nimica şi te-nghesuiai la cozi nesfârşite pentru alimente cartelate, pe care şi aşa riscai să le pierzi dacă trecea luna, când iarna tremurai în casă, că nu ”primeai” căldură, chiar dacă-ţi dădea mâna să plăteşti, când orbecăiai pe întuneric, că ”se lua” curentul, când pe singura televiziune existentă primeai doar două ore de program şi ăla plin de sloganuri comuniste, când fiecare telefon standard venea cu mecanismul de ascultare încorporat, când pentru un banc rostit ”unde nu trebuia” riscai cel puţin cinci ani de puşcărie… Toate astea-s date uitării de turma îmbecilă şi laşă, care scoate la-naintare metroul, canalul dunăre-marea neagră şi transfăgărăşanul, ca pe „cuceririle socialismului” alt slogan răcnit de mucoşii de azi care habar n-au că tot ce se construia se baza pe ”munca patriotică” obligatorie, neplătită sau plătită sibolic, cu a douăsprezecea parte dintr-o simbrie oficială, muncă pe care EI ar trebi s-o presteze azi! V-ar conveni, bre, patrioţii lu’ peşte?! Şi, na, că mai am o amintire pentru agaricii mai trecuţi, părinţi de elevi azi:

Eram în primul an de liceu şi ne trimiseseră la sortat cartofi… La un moment dat, apare printre noi un neica-burtă, înţolit intr-un halat jegos, care-ar fi trebuit să fie albastru, dacă printre nenumăratele pete ai fi putut să-i distingi culoarea originală, şi-ntreabă: ”Băi, care dintre fete ştie să prepare o cafea bună?” O colegă, fată ok, dar cam gâsculiţă, se repede cu răspunsu’: ”Eu, eu ştiu să fac cafea!” Nu spun că-n 10 minute s-a-ntors tremurând la noi, rugându-ne s-o ajutăm să fugă?! I-am căutat o spărtură în gardul de sârmă, am ajutat-o să treacă pe-acolo, că-i eram colegi… A doua zi, două maşini au intrat în curtea şcolii: cea a părintelui, care reclama tentativa de viol, şi cea a ”tovarăşului” de la depozit, maşină burduşită cu saci de cartofi pe care i-a-mpărţit directorului, directoarei-adjuncte şi dirăgăi, să-ngroape toată isprava! Consecinţele? Colegei noastre i s-a scăzut nota la purtare pentru ”comportament obraznic” faţă de ”tovarăşul” de la depozitul de cartofi, iar părintele s-a jurat că, de-atunci încolo fata lui nu mai pune piciorul nici la ”practică”, nici la vre-un soi de ”muncă patriotică”, oricâţi bani l-ar costa scutitile!

Ce ziceţi, bizonilor: v-ar conveni să daţi bani din bozonări, ca să vă feriţi fetele de viol într-un interval de timp în care se presupune că s-ar afla sub supravegherea personalului şcolii? Sau aţi înghiţi porcăria, dacă v-ar ”unge” şi pe voi vre-un ”tovarăş” cu un sac de cartofi? Hai siktir, turmă!

Vă jeluiţi peste tot că_capitalismu’ v-a adus în sapă de lemn? Care capitalism? Ăla făcut tot cu comuniştii şi securiştii de-acum un sfert de veac? De comunism v-au scăpat alţii, guvizilor, da’ voi nu v-aţi dat osteneala, în 25 de ani să vă descotorosiţi de comunişti, ba mai şi suspinaţi nostalgic după ei, cum suspină curva mazochistă de doru’ peştelui care-o bătea!

Păi, poate de-aia scriu azi, când mi-au dezactivatără contu’ pe f.b. a treia oară în muma’ două săptămâni şi-s doar o pagină pe contul unui prieten, când comuniştii se-ntorc în forţă şi pe uşa din dos, prin tot soiu de site-uri de socializare, şi pe uşa din faţă, reprezentaţi de nepotu’ securistului naumovici, victor tonta, boschetar prin Paris in tinereţe, racolat de s.i.e. / şi infiltrat în politichie, să facă_carieră pe subt bombonel / vedea-l-aş lângă el!

Poate de-aia scriu azi, când daţi vina pe străini pentru toate belelele pe care VI LE FACEŢI SINGURI, că nu ei votează în locul vostru, când urlaţi după dictatură şi vă alegeţi ca model de politician pe paranoicul corcitură ruso-tătărască putin, care-şi asmute târlele îndobitocite-mpotriva tuturor celor care gândesc altfel decât el, care autorizează tortura şi tâlhăria ca mijloace de eliminare a adversarilor politici, care, mai nou, se dedă, prin intermediari, chiar la acte de terorism, pentru a-şi consolida puterea! Ce-a uitat el e că-n rusia mai toţi ”ţarii” au fost asasinasinaţi, cel pu…ţin de-un secol încoace! Aviz amatorilor de dictatură, că nici pe la noi lucrurile n-au stat altfel!

Contul am să mi-l refac, a patra, a cincea, a nu ştiu câta oară, o să-mi fac conturi şi pe alte site-uri de socializare, iar gura n-o să mi-o închideţi! Şi dacă nici asta n-o să fie de-ajuns, îmi iau unguroaica de mână şi, cu boccelele-n spinare, AMÂNDOI, o să ne cărăbănim, CA PERSECUTAŢI POLITIC, din românica asta care nu mai e de multă vreme ţara noastră, nu mai e de mult o ţară, da’ asta-i altă poveste, şi-o să continui să vă scuip în gură, ţigăneşte, de pe alte coclauri de lume! Înc-o dată, pentru toţi cretinii: hai siktir!

CINZEACA DE PAMFLETE

V-AM PROMIS MAI DEMULT, GUVIZILOR, CINZEACA ASTA… ACU’ RĂBDAŢI-O!

 

Cinzeaca-de-Pamflete

IO SĂ FIU PATRIOT? HAI SIKTIR!

Se ‘tâmplă și asta, guvizor!… Se ‘tâmplă că, vrând io să-mi deschiz, deunăzi, pe la cântatul cocoșilor, contul de facebook, ia-l de unde nu-i! Ba, ca s-o zic mai limpede, eram înștiințat, în specificu’ langaj, pompos și găunos, că_contu-mi fu dezactivat. Da’ de ce? Pe semne că neşte putori securiste rebotezate s.r.i.-ste, s.i.e.-iste, doi şi-un sfert-iste, ori, morţii mamii lor, ce i…ste or mai fi, m-au reclamatără pentru nu-ş’ ce poze, care le zdruncinau nervii gingaşi, până la depresie…   Şi ca să nu mai încapă nici urmă de îndoială, mi se vâră sub nas următoarele:

Uite ici și dovada, captură de ecran, ca să nu ziceți că m-am lăsat de tiutiun și-am trecut pe consum de droguri ușoare:

 

Ete, scârț, măgăriile-voastre! Ce gaură-n cer se făcu dacă l-am comparat pe tătaru’ corcit de la Kremlin cu Jack Spintecătorul?! Ori că mi-am bătut niţeluş joc de cum abordează mass-media din românica orice eveniment, nu contează cât de important sau grav ar fi?! Ori că, exasperat de ăştia 25 de ani de când ne călăresc tot comuniştii şi progeniturile lor, i-am comparat cu o fami(g)lie de primate şi mi-am exprimat dorinţa de-a rămâne orfan şi de bunicuţa şi de bombonel / şi de poponel… / finu’ lu maiorel?!

De ce nu v-aţi legatără, măcar de dume serioase, ca poz(n)ele astea, bunăoară:

Şi mai am, grămezi, salvate toate, da’ ştii, la loc sigur în câte două-trei exemplare, numai bune de postat la… răsboi(u)! Deh, aşa e Gore, strângător!

Normal că, odată dezactivat contu’, făcu picioare, / de se pierdu în neagră zare, şi grupul meu ”PE EI, PE MAMA LOR… DE MILIŢIENI ŞI SECURIŞTI”!

Păi, în cazu’ ăsta, handicapat de intelect să fii şi tot se conectează circuitele, lucru  care mi s-a şi-ntâmplat, că, har’ domnului, mintea încă nu m-a părăsit!

Aşa că, văzând io din ce puturoasă mocirlă-mi veni mazilirea, am pus mânuţa pe telefon, să-i sictiresc în treacăt pe sri-şti, moştenitorii majorităţii personalului şi apucăturilor securităţii… Nu c-ar fi alealalte scârbicii mai breze, da’ se cheamă că ei au apucatără partea leului şi, evident, dobitocia măgarului! A ieşit un circ scurt, cu “vă fut rasa-n cur” din partea mea, şi cu chicoteli tupeiste din partea matracucelor care-şi fac veacul prin birourile amintitului scârbiciu, evident pe banii noştri, guvizilor! După asta am difuzat scurta convorbire, ca să vedeţi cu câtă seriozitate ne tratează, şi pe youtbe şi pe reînfiinţatul grup ”PE EI, PE MAMA LOR… DE MILIŢIENI ŞI SECURIŞTI”, ca şi-aici că io n-am nimic de-ascuns. Sunt curios acuma dac-or mai chicoti la fel de vesele paraşutele care ne halesc banii, când şi-or auzi vocile-n poblic! S-ar putea ca tovalul trainic şi bine argăsit prin toate haznalele să nu se resimtă în urma unui incident minor ca ăsta, da’ vă las pe voi, bizonilor, să judecaţi, să le judecaţi şi dupre pohtă să le-njuraţi, că le-am dat şi numărul de telefon în clip:

Da’, ia stai acum, să vedem care-i pricina patentei nesimţiri cu cari s-au obişnuit să ne trateze jupânnesele astea conţopi…ste, într-un stat în care, cel puţin dupre buchia legii, instituţiile ar trebui să fie la dispoziţia cetăţenanului şi nu invers.

Eh, bizoni-dumneavoastră, păcatu-i tare vechi şi zău că noi suntem vinovaţii! Cum aşa? Păi pen’că punem botu’ la hohaieli propagandistice, care mai de care mai deşănţate! Iar între ele, una-i aia de merge ca unsă pe burta goală, că nu se umple ea din patru-n patru ani c-o găleată şi-un kil’ de mălai: patriotismul! Evident, ăla de i(-)o_bag cu foamea-n gât!

Spune securistu ”de bine” că treb’e să fiţi patrioţi, guvizilor, păi nici n-a deschis bine gura, că vă şi repeziţi să strigaţi în chor / cu viers tunător: ”românica! românica!”… care românică, bre guvizilor? C-am crezut c-aveam şi io una, acu’ vre-o 25 de ani, da’ m-au prins adepţii ”activistului luminat” ilici, la cabina de vot, în duminica orbului, şi mi-au confiscat-o. Voi mai aveţi vreo românică? Păi, ori sunteţi securişti, ori sunteţi tâmpiţi, şi credeţi doar c-aveţi!

Bineînţeles că din arsenalu’ propagandistului de la doi şi… o litruţă, că ăsta-i sfertu’ pentru orice drojdiie, intră apelul, repetat şi agresiv, la intoleranţă şi ură interetnică. Umblă turbat pe facebook un securisto-miţian, infiltrat în politichie şi ales şparlamentar de acelaşi electorat tembel care m-a lăsat fără ţară în urmă cu un sfert de veac, bogdan tudor pre numele de i l-a dat mă-sa, care-ar mânca tocană de unguri la fiecare masă… Ăsta peste tot vede ”bozgori”: ”bozgorii” vor să ne ia Ardealu’, ”bozgorii”-s de vină pentru politicile falimentare ale fiecărui guvern, din ’90 încoa’… după jigidia asta mică şi stricată tot ”bozgorii” or fi de vină şi de resbelu’ civil din Ucraina şi de cât de chiorâş ne privesc restul europenilor şi, cine ştie, poate chiar de eşecul negocierilor pentru proiectul ”Nabucco”. Deci cretinul dă ordin: ”şo pe bozgori”, iar restu’ descreieraţilor se execută, că de, sunt patrioţi! Vorba aia, dacă tot le chiorăie maţele de foame, că guvernul nu le dă nici măcar pâine, măcar să se bucure de circ! Ca atare, în groapa cu lei să fie băgaţi toţi ”bozgorii”! Habar n-au, idioţii, că aceeaşi insultă o folosesc şi maghiarii extremişti faţă de români, că „venetic” ori „fără ţară” înseamnă! Păi o fi tembelu’ ăsta un soi de corneluş rabin tudor, în variantă mai tânără, că pare la fel de smintit, da’ cu unguroaica mea ce are? De ce să suporte EA şicanele tuturor gunoaielor, instigate de căcaţii care ne conduc? Că stătea bine-merci în Anglia, după ce-a pus mâna pe o bursă de specializare, şi putea rămâne acolo… dar de, s-a întos în românica! După cretinu’ ăsta şi după turma lui, probabil că şi io ar trebui s-o dau afar’ din casă, chit că are EA locuinţă proprie, că-n Anglia n-a muncit pe nasturi! Păi, de ce să mă lipsesc de ea, băi smintiţilor, când EA m-a iertat pe mine de câte ori i-am călcat strâmb, şi io, ca bărbatu’, când în societate-i DOAMNĂ, când în bucătărie-i MASTERCHEF, când în dormitor e AMANTĂ DESĂVÂRŞITĂ şi când, pe deasupra, EA-i cu portofelu plin şi veşnic deschis la mofturile mele?! Mai daţi-vă-n rahaţi de troglodiţi, cu ”isteria spermatozoidului ştampilat”, vorba unui prozator la modă!

Păi, băi cretinilor, ce patriotism pretindeţi de la mine, când aruncaţi cu lături xenofobe până şi-n relaţiile intime? Mai pretindeţi să fiu patriot, când când îmi interziceţi să iubesc pe cine vreau eu? Când, dacă încerc să-i aduc la realitate, cu vorba bună, ori cu măscările, pe unii mai cretinei, adunătră pentru manipulatorii scârbiciilor, îmi băgaţi pumnul în gură? Când guvernele care s-au scuccedat de 25 de ani încoa’, m-au jefuit şi mă jefuiesc în continuare? Când io mă zbat de 20 de ani să recuperez casa bunicilor, confiscată de comunişti, în vreme ce toţi securiştii samsari îmobiliari au primit proprităţi prin procură? Când faceţi apologia dictaturii? Când mi se ia până şi dreptul de a mă exprima deschis şi public? Io să mai fiu patriot? Hai siktir!

 

IARĂŞI LA TACLALE CU NENEA NOSTRADAMUS

– despre alegeri şi alte năravuri româneşti –

 

– Bine te-am găsit, nene Nostradamus, zic eu, trecând pragul vilişoarei pe care şi-a rostuit-o dumnealui în Pipera.

– Bine-ai venit Gorică, îmi răspunde el, turnându-şi un păhărel de Cattier Vieux Marc de Champagne (tescovină franţuzească din struguri de şampanie, are gusturi fine dumnealui). A trecut ceva vreme de când n-ai mai venit pe pa mine. Tocmai începusem să mă-ntreb dacă foaia de-o iscălirăm amândoi cu câtăva vreme-n urmă se cheamă contract, ori altfel. Că nu prea mi-ai mai cerut părerea…

– Lasă că te descurci dumneata şi fără mine, zic eu cu ochii le butelcuţa din care tocmai se servise! Nu pare să-ţi meargă rău.

– Nici vorbă, Gorică, nici vorbă, zice el turnându-mi şi mie, că mă văzuse salivând! Doar că prin apusime un contract se încheie între două părţi şi fiecare-şi asumă nişte obligaţii. Pe aici, din câte văd, lucrurile stau mai alfel…

– Porţile orientului, nene Nostradamus, ce să-i facem, zic eu, mirosind licoarea din păhărel şi turnând-o apoi pe gât! Instabilitate, nesiguranţa zilei de mâine… da’ cred că ai avut clienţi…

– Ce-i drept, nu mă plâng de clienţi, că-s bramburiţi rău oamenii pe malul Dâmboviţei. Zău Gorică, s-a spart conducta cu lunatici pe la voi! Auzi dumneata ce concurenţă să am eu: Melissa si Vanessa! Parcă sunteţi zgubilitici!

– Apropo de lunatici, nene Nostradamus, ce părere ai despre alegerile care bat la uşă?

– Tii, Gorică, cu grea-ntrebare venişi! Adicătelea ce alegeţi voi? Între dracu’ şi tătâne-său? Păi astea se cheamă alegeri?

– Alegem şi noi din ce avem prin bătătură, nene Nostradamus, că altceva nu ne dete dumnezeu!

– Nici n-o să vă deie Gorică, nici el, nici Aghiuţă! Aleşii vi-i aduceţi voi de-acasă, aşa stau treburile în democraţie, nu vă pune nimenea pe tavă reprezentanţi de la alţii, cu ai voştri votaţi, ei vă fac jocurile! Sau, în cazul vostru, îşi bat joc de voi, odată ce se văd cu mandatul de eurodeputat în buzunări.

– Şi ce-avem de făcut, nene Nostradamus, întreb io?

– Gore-taică, nu-n campania electorală se-ngraşă alesul! Decât să vă-ntrebaţi ce aveţi de făcut acum, mai bine v-aţi întreba ce aţi făcut, de votaţi asemenea panarame! Şi, mai ales, să vă-ntrebaţi cum să vă scuturaţi de ei… dar asta, de, peste vre-o doi ani, la alegerile interne, şi peste vre-o patru, la europene. Că, pân-atunci, ce-aţi ales acu’ doi ani aia culegeţi!

– Aşa o fi, nene Nosradamus, da’ acum cu ce ne-alegem? Că aia ne doare mai rău. Sau, mai bine zis, ce alegem să nu ne procopsim cu belele şi mai mari?

– De, Gore, dacă aveţi fsn-işti majoritari acasă, măcar trimiteţi minoritari prin vecini, să compenseze.

– Păi, nene Nostradamus, iar o să zică lumea despre noi că nu vrem toţi acelaşi lucru?! Că suntem dezbinaţi şi nu ne înţelegem între noi?! Ca să nu mai vorbim că, dacă iese stânga majoritară pe plan european, cine-o steie de vorbă cu noi? Uite, Schultz  e pe primu’ loc la nemţi!

–   Păi şi dacă-s uniţi să vă puie botniţă şi lanţ, ce-aţi făcut?! Şi lasă-l pe Schultz, c-o fi pe primu’ loc la nemţi, da’ pe la alţii s-ar putea să iasă dreapta mai tare! Şi-n plus, nemţii-s o singură haită în politica internaţională, voi sunteţi mai multe! Şi acasă şi-n vecini! Ţine minte, Gorică: dacă boii trag amândoi ”hăis”, ori ”cea”, iarăşi nimeriţi în şanţ! Musai să tragă fiecare-n partea lui, să se echilibreze.

– Da’ nu s-ar putea să păstreze boul drumu’ drept, nene Nostradamus?

– Ei, asta-i! Unde-ai mai văzut tu, Gore, bou din România să păstreze drumu’ drept? Ori politician, că la voi tot aia-i.

– Ziceam şi io…

– Nu mai zice, că n-o să vezi!

– Deci, dupre cum vezi dumneata lucrurile, numa-mprăştiat treb’e să votăm…

– Împrăştiat, da’ mai la dreapta, că vă omoară stânga pe-acasă! Aşa, cu mai mulţi de dreapta pe la Bruxelles, o să puneţi cât de cât ordine şi pe la voi, prin ogradă. Şi votaţi dintre cei care s-au declarat măcar odată-n viaţă monarhişti, ca să-i puteţi lua de guler, dacă nu-şi ţin vorba!

– Da-i silă mare de alegeri, nene Nostradamus! Mulţi zic că votăm degeaba, iar alţii zic să dăm voturi nule, să le arătăm politicienilor ce scârbă ni s-a făcut de ei…

– Gore, dac-aţi fi voi ţară apuseană, ideea n-ar fi rea, dar asta-i beleaua, că nu sunteţi! Pe la voi, la porţie orientului, cum zici şi tu, lesne se-nţelege lupu’ cu căţelu’ / şi-amândoi hărtănesc mielu’! Aşa că, unde-i brambureală, / iar se lasă cu vrăjeală. Or să-nchidă supraveghetorii ochii la fraude şi voturile alea ”nule”, sau lipsă la număr, or să iasă la numărat ca venind din partea electoratului lu’ dragnea, ăla din ”loc cu verdeaţă”, care n-are nicio grijă şi alege doar pe cine treb’e. Dacă vreţi să schimbaţi ceva, votaţi clar, cu mâna voastră, nu umblaţi cu gingăşii occidentale!

Tii, că urât m-a băgat în corzi nenea Nostradamus! Oare de când s-o fi făcut aşa de tăios la vorbă? L-aţi supăratără voi, guvizilor, în lipsa mea? Vedeţi că acuşi îşi ia bocceluţa şi se duce-n lumea largă!

– Și cu resbelu’ din Ucraina cum stă treaba, nene Nostradamus – întreb eu, ca să mai scimbăm sub’ectul? O să fie, n-o să fie? Ne băgăm, nu ne băgăm? Ne înrolează, nu ne înrolează? Că la mulți le-a cam intrat morcovu’ și dau mărunt din buze că nu-i resbelu nostru…

– În primul rând, Gorică, este război, așa că nu te mai întreba dac-o să fie, ori ba! După asta, ce să vă mai băgați voi, când v-au băgat deja alții?! Iar de-nrolat, cine să vă-nroleze și de ce? Știu toți ce viață prăpădită duceți și nimeni n-are chef să vă deie pușcoace pe mână, să mai iasă cine știe ce zurbă. Hohaiala cu chematu’ la oaste a fost scornită numai ca să vă bage morcovu’ și să stați cuminței pe coadă, „la locurile voastre”, cum zicea unu’, plumbuit la Târgoviște acum un sfert de veac! Cât despre vorba proastă cum că n-ar fi războiul vostru, s-avem pardon!

– Păi cum așa, nene Nostradamus? Spune, să ne lămurim: ce avem noi în Ucraina?

– Aveți etnici români acolo, Gorică, mi-o taie el scurt! Nu-i puteți lăsa de izbeliște, că-i ocară-n veci, dac-o faceți! Nu văzuși ce-au făcut rușii-n Crimeea? Sau crezi că în Bucovina de Nord, ori în Maramureșul istoric le-o fi ruși_ne să se dedea la măgării și samavolnicii? Bine-o să arătaţi în ochii altora, dac-o să staţi cu mâinile-n sân, când celor de-un neam cu voi le-or pune rusofonii numele la ”zidul ruşinii”, când i-or hăutui, schingiui şi chiar omorî, doar pentru că au o altă limbă matrenă şi gândesc altfel decât curlingăii lui putin?

Acuma ştiu unde bate nenea Nostradamus, c-am văzut şi io, guvizilor, ce s-a-ntâmplat după căderea Crimeei în ghearele lui putin şi vă dau link să vedeţi şi voi, dacă pân-acuna (v-aţi făcut că) n-aţi văzut:

http://capitalismpepaine.com/2014/04/25/torturat-si-omorat-ca-esti-european/

V-aţi lămurit, guvizilor, cine-i putin? Eu cam da!

– Deh, nene Nostradamus, putin ăsta are multă putere, nu se simte obligat să-şi aleagă mijloacele… ce-i drept, puterea i s-a cam urcat la cap, se crede ţar.

– Țarul traistă-n băț ot mațe fripe, pufnește nenea Nostradamus! A uitat, dobiticul, că n-a făcut nici cât o ceapă degerată ca spion?! A uitat că l-au prins în Berlinul de Vest şi l-au trimis acasă cu-n şut în cur?! Îţi spun verede-n faţă, Gorică, eu sunt monarhist, dar dacă regii Franţei din vremea mea ar fi fost aşa gherţoi, republican mă faceam! Şi nici că mi-ar fi păsat de flăcările rugului!

– Tocmai dumneata, nene Nostradamus? Păi atunci, cum se-mpacă ce spui cu ale tale convingeri monarhiste?

– Gore, regii din vremea mea, nu-i vorbă, erau sălbatici şi cruzi, dacă e să-i raportăm la ziua de azi, dar aveau măreţie! Unde vezi tu măreţie la paranoicul de putin? În plus, odată cu vremile, s-au cizelat şi regii, au înţeles că monarhia constituţională le oferă posibilitatea de a domni respectând legi democratice, fără să le încalce şi fără să transforme voia lor în lege! Ascultă-mă pe mine, Gore, că am secole de experienţă, nebunul ăsta de putin e ca măgarul ajuns la tainul cu ovăz: se balegă în ieslea armăsarilor de rasă! Lângă aşa o scârnăvie să nu staţi, că daţi de dracu’!

– Păi, ce-am avea de făcut, nene Nostradamus? Că tot dumneata zici ba că n-avem arme, ba că nici chef de luptă nu prea avem, ba că, dacă ni se dau puşcoace pe mână… avem altceva mai bun de făcut cu ele!

– Da’ să protestaţi puteţi, Gorică! Să le arătaţi tătarilor slavofoni de la răsărit că vă pasă de fraţii voştri şi că valorile lor şi ale voastre sunt europene, că n-aveţi nimic de-a face cu legile tâlharilor pustiei!

– Oare-aşa nu le dăm motiv să năvălească peste noi, nene Nostradamus?

– Şi să-şi puie toate ţările din NATO în cap, nu-i aşa? Da’ ce spun eu de statele membre  NATO, or să-şi ridice toată lumea-n cap. Că de, chinezoii au băgat ceva parale în economia americană, n-or să-i lase de izbelişte, că ies în pagubă. Fiţi voi liniştiţi, Gorică, sunteţi la adăpost!
– Nene Nostradamus m-ai ameţit de tot! Mai dă-mi, rogu-te un păhăruţ de Cattier, să mă limpezesc!

– Limpezeşte-te cât vrei, da’ vezi să nu te-mbeţi, zâmbeşte-a râde dumnealui! Cu ce te-am ameţit eu, Gore?

– Cu toate câte mi le-ai zis: ba că să fim liniştiţi, că nu ne ia nimeni la oaste, ba că să protestăm, ba că-i cazul să să-i susţinem pe americani în resbelu’ care bate la uşă… Nu mai înţeleg nimica, zău aşa! Şi-n plus, noi, românii, nu prea vedem cu ochi buni revendicările minorităţilor la noi acasă, cu ce obraz ne ducem să cerem respectarea drepturilor altei etnii, fie ea şi românească, în ograda altuia, cât timp vedem negru-n faţa ochilor dacă ungurii de la noi vor facultăţi în limba maternă?!

– Vezi acum de ce e bine să fiţi toleranţi la voi acasă, Gore?  Hai să fim cinstiţi: la voi, economia e, ca să-ţi citez din Caragiale, ”sublimă dar lipseşte cu desăvârşire”, administraţiile şi cea centrală şi aia locală îs hoaţe de n-au pereche, oamenii, de orice etnie, n-au unde să se angajeze, ce vă strică dacă etnicii maghiari, odată şcoliţi, pleacă să-şi găsească slujbă în Ungaria, iar de acolo în tot spaţiul Shengen?! Parcă n-ar avea rude în România, să le trimită bani?!

– Şi nouă la ce ne foloseşte asta, nene Nostradamus?

– Vă foloseşte, Gore, că rudele alea în România cheltuiesc ce li se trimite! Cu bani de-afară îşi fac piaţa, cu bani de-afară îşi fac case, tot cu bani de-afară îşi iau maşină, / bani de-afară toacă pe benzină, în sfârşit, cu bani de-afară prind un pic de cheag! Dacă intră bani europeni, mai creşte valoarea leului, mai scad preţurile, vă este şi vouă mai uşor. Ca să nu mai vorbim că cresc încasările la buget, puteţi şi voi să cereţi reducerea taxelor şi iar vă e mai bine!

– Cui să-i cerem reducerea taxelor? Că tot dumneata spui că administraţiile-s hoaţe!

– Păi alegeţi mai cu cap, mai echilibrat, Gore, să se controleze reciproc, şi să se dea în gât unii pe alţii. Că, dacă-s toţi o mafie, o să fie ca acum!

– Păi, dacă votăm ”echilibrat”, cum zici, nu tot stânga, majoritară în parlamentul României, o să facă jocurile?

– Votaţi echilibrat, da’ mai la dreapta, adică fără niciun fel de fesenişti. Nici de-ai chiorului, nici de-ai biciclistului! Şi la europarlamentare şi la prezidenţiale! Şi vedeţi ce faceţi peste doi ani, la locale şi la legislative, să nu vă mai treziţi cu pocinogul de azi!

– Nu mai înţeleg nimic!

– Mai ia un Cattier, să te limpezeşti!

– Mă-mbăt…

– Te duci acasă cu taxi-ul.

– Un sfert de milion vechi mă costă drumu’, pe puţin!

– Vezi, dacă votaţi aiurea!

– Văd!…